Poezii Ortodoxe

În Ierusalim s-a judecat odată,
Cel mai nedrept proces din lume.
Atunci s-a rostit osânda odioasă
Şi s-a înfăptuit crima pătimaşă.
Ierusalimul era în vădită tulburare.
Sinedriul se adunase.
Pilat stătea pe tronul lui de judecată,
Ostaşi mulţi, lume adunată
Să-l vadă clar, pe osândit.
Pilat guvernatorul, sinedriul şi poporul.
Toţi sunt acuzatorii, toţi martori mincinoşi.
Iar osânditul e singur şi fără apărare,
Dar câtă măreţie are şi câtă resemnare.

El e frumos şi e divin.
Privirea Lui exprima măreţie, bunătate.
Figura resemnată, dar senină,
Întreaga lui făptură de o ireală lumină
Era înconjurată.
Se apropie uşor şi aşteaptă cu răbdare.
Şi atâta linişte emană în sala mare,
Încât privirea ţi se pleacă-n faţa Lui.

Razele soarelui se împreunau
Într-o lumină orbitoare,
Deasupra capului celui osândit.
Ce demnitate şi ce nobleţe divină, maiestoasă,
Chipul blând, ochi senini şi frunte luminoasă.
Pilat privi tăcut la osândit.
Vedea un nimb de raze lucitoare
Înconjurând cereasca-i frunte.
Iar ochii limpezi exprimau iertarea.

Era prea nobil, prea distins, prea pur
În mijlocul evreilor turbaţi.
Pilat gândi o clipă, că Iisus ar fi un zeu,
Sau prinţ dezmoştenit ori împărat.
Deci le-a zis Pilat :
- Ce învinuiri aduceţi omului acestuia
De l-aţi dat mie ?
Au răspuns iudeii :
-De n-ar fi răufăcător nu l-am fi adus ţie.
El răzvrăteşte neamul nostru,
Ne împiedică să dăm dajdie Cezarului, după lege.
Şi mai spune, că El, Iisus e noul rege.
- Luaţi-l voi şi-l judecaţi, le-a spus Pilat,
După dorinţa voastră.
- Nouă, nu ne e îngăduit , i-au răspuns ei
Să-l răstignim, după legea noastră.

Pilat intră în pretoriu şi cheamă atunci pe osândit.
-Tu eşti Regele iudeilor ?
Iisus blând i-a glăsuit :
-Tu zici , că Eu sunt Împărat.
Dar a mea Împărăţie,
Nu e din lumea aceasta.
E sus, veşnică e şi o să fie.
Eu m-am născut şi am venit în lume,
Pentru adevăr, să dau mărturie.
Oricine este din adevăr, simte cu sufletul său
Şi ascultă glasul meu.
Pilat i-a zis :
-Ce este adevărul?
Apoi a ieşit la iudei.
Privise saducheii, ascultase fariseii.
Cu chipuri împietrite şi toate numai ură.
Iar Ana şi Caiafa se zbat să amuţească lumea,
Să-i ceară moartea dură.

A zis Pilat :
- Iată Împăratul vostru !
Eu nu găsesc în El nici o vină.
“-Ia-l, ia-l răstigneşte-l !”
Au spus ei într-un glas.
-Dar la voi, este de paşti obiceiul,
Să vă eliberez pe cineva.
Voiţi deci pe Regele iudeilor ?
-Nu pe El, ci pe Baraba,
Iar pe Iisus răstigneşte-l.
-Iată Omul ! a zis Pilat,
Aducându-l pe Iisus afară la privire,
Încununat cu spini, purtând mantia purpurie.
-Eu nu găsesc în El nici o vină.
Luaţi-l voi şi-l răstigniţi,
Dacă vreo vină îi găsiţi.
-Noi lege avem şi după a noastră lege,
El trebuie să moară.
Că s-a făcut pe sine, Fiul lui Dumnezeu,
Deci vrem să piară.
Iar dacă îl eliberezi,
Nu eşti prieten Cezarului.
Cine se face pe sine Împarat
E împotriva lui.
Atunci Pilat temându-se de tronul său,
L-a predat iudeilor pe Iisus,
Împăratul lumii, cel nevinovat şi smerit.
Iar ei, l-au dus să fie răstignit.