Silvia MOIAN : Eu stau si bat
Eu stau la uşa ta si bat.
De ce ţii sufletu-ncuiat ?
De ce nu vrei să mă primeşti pe Mine ?
Căci Eu, vreau ca să fiu mereu cu tine.
Şi clanţă Eu nu am afară.
De vrei, mă laşi să intru în astă seară,
Sau mâine dacă vei voi.
Dar vezi , o dragul meu, să nu întârzii.
Eu te iubesc, îţi ştiu trecutul, te-am creat.
De ce vrei să mai duci o viaţă în păcat ?
Cu Mine, lumină o să ai şi pace.
Iar sufletul în întuneric, nu va zace.
Eu stau la uşa ta şi bat.
De ce ţii sufletul încătuşat ?
Deschide şi primeşte harul meu divin
Şi atunci vei deveni din rob al patimii, stăpân.
Mai am răbdare să te aştept, dar până când?
Un vis e viaţa ta şi ceasul va suna curând.
De vrei să fii deapururi fericit cu adevărat,
Primeşte-n suflet pe divinul Împarat.