Silvia MOIAN : De ce?

De ce când eşti atâta de bogat în daruri,
Tu risipeşti necontenit,
În patimi şi plăceri ce-s trecătoare
Şi nu gândeşti că un final va fi sortit?

De ce refuzi să crezi în veşnicie
Şi ai un suflet care e nemuritor?
Că într-o zi când Judecata lumii se va face,
Ai să vezi cât erai Cerului dator.

De ce nu vrei să porţi mai mult de grijă,
Aceluia ce e din Dumnezeu suflare?
El e flămând de rugăciunea sfântă,
Şi însetat de a Sfintei Liturghii cântare.

De ce trăieşti fără de grijă,
Ca şi când niciodată lumea nu vei părăsi?
Suntem datori să îngrijim de suflet
Că vrem nu vrem, a morţii umbră va veni.