Silvia MOIAN : Craciunul a sosit

Crăciunul a sosit şi câtă bucurie
Umple sufletul trudit, de grijile acestui veac.
Îi dă putere spre ceruri să se înalţe
Şi să trăiască misterul atât de aşteptat.

În ieslea rece şi săracă,
S-a născut Pruncul atât de iubit.
Şi ne aduce pace, bucurie şi speranţă,
Căci pentru noi din ceruri a venit.

Iubita lui Măicuţă, Fecioara cea smerită,
Cu drag veghează Fiul, cel de curând născut.
Îngerii cântă, magii vin cu dar, pe cale,
Iar păstoraşii smeriţi simt un fior plăcut.

Am aşteptat cu drag să vină Moşul
Şi să ne aducă cadouri, bucurii.
Am primit în prag colindătorii
Şi-n bradul împodobit ard luminiţe vii.

Mai sunt copii săraci ce n-au mâncare,
Mai sunt bătrâni bolnavi ce plâng tăcut.
Dureri, necazuri, copleşeşte lumea
Şi am uitat să facem binele, ce trebuia făcut.

Crăciunul a sosit, colindele răsună,
Cei dragi se reunesc la masa cea bogată.
E atâta pace şi armonie între oameni,
Iubirea şi binecuvântarea umple lumea toată.