0
Multe lucruri scumpe un copil avea,
Dar la unul el mai ales ţinea;
Era un baston de lemn învechit
Ce de-al său bunic era folosit.
Într-o zi de iarnă, când gheaţă era,
Cu al său bunic încet se plimba;
Când deodată gheaţa pe loc s-a crăpat,
Iar copilul în apă a alunecat.
Dar bunicul lui repede a-ntins
Bastonul ce-l avea şi-ndată l-a prins;
De la greu înec el a fost salvat,
Bunicul însă nu a rezistat.
Căci de încercare şi de boli slăbit,
Doar puţine zile el a mai trăit.
De atunci bastonul cu drag l-a păstrat,
Amintire vie că l-a ajutat.
Tot aşa Hristos viaţa şi-a jertfit
Pe-o cruce de lemn fiind răstignit.
Pe noi de la moarte ca să ne salveze,
Spre raiul ceresc să ne îndrepteze.
0