Fotinia : Fetiţa şi Maica Sa

Era o fată-odată
Ce mai mereu plângea
Şi nimenea din lume
N-o putea mângâia.

De ce plângi, măi fetiţo,
Hai, ia priveşte-n sus
Nu vezi acum tu, oare,
Pe Mirele Iisus?

De ce mai plângi fetiţo,
Hai, ia priveşte-acum
Spre Maica iubitoare
Te va-nsoţi la drum.

Pe Maica Mângâierii
Mereu să o cinstim,
Şi-n toată viaţa noastră
Pe ea să o iubim!