Cu dragoste sfântă m-ai povăţuit,
Cu a Ta iubire Tu m-ai ocrotit
Şi în toată vremea Tu m-ai învăţat
Să trăiesc în lume cu adevărat.
Să doresc dreptatea, pacea, curăţia,
Să urăsc minciuna, vorba rea, hoţia.
Pe calea cea sfântă m-ai tot îndrumat,
Spovedind păcatul, degrab l-ai iertat.
Din curse viclene Tu m-ai izbăvit,
La grele-ncercări mult m-ai sprijinit.
De-am avut tristeţe sau vreo suferinţă,
Mi-ai dat iar putere să am biruinţă.
Dar eu oare Doamne pot să te iubesc ?
Marea-Ţi bunătate cum o răsplătesc ?