Razvan CLAUDIESCU: Biserica de lemn

Aşezată la loc ridicat
Să te vadă bine-ntregul sat,
Tu stăteai ca maica cea bătrână
Ce aşteaptă copiii să-i vină.

Nu mai ştiu atunci câţi ani aveai,
Dar pe toţi la tine îi chemai;
Nu era în sat o sărbătoare,
Fără că să vină mic şi mare.

Ani de zile-ai fost ca un îndemn,
Ocrotindu-ne, ferindu-ne de rele,
Tu, Biserica noastră de lemn
Ne-ai scos din durere şi din jele.

Cui ai încurcat la acea vreme?
Cine-n noapte ţi-a dat foc la lemne?
Oare chiar de Domnul nu se teme,
Căci lumea mulţi ani o să-i blesteme?

Te-au distrus şi lemnele ţi-au ars
Dar în inimile noastre ai rămas,
Au făcut din tine un tăciune,
Lumea şi la el venea cu-nchinăciune…

Ani de zile ne-au forţat mereu
Să nu mai credem în Dumnezeu,
Dar poporul nici o clipă n-a uitat
De Biserica de lemn din sat.

Biserica din sat azi e frumoasă
Şi din nou este ca un îndemn,
Dar oricât ar fi de arătoasă,
Pe tine te văd, Biserică de lemn.