Radu BOTIS : Precum si voi, om sunt

Sunt om crescut şi adumbrit la ţară
Metropola nu-mi spune mai nimic,
Tumultu’ lumii caut să despic
Precum din iarnă cerne-a primavară.

Sunt om de sat iar glia îmi prieşte
Cu greutăţi rămase-n bătătura,
Uitându-le şi cea mai grea măsură
Ce scapără-n fiorii de poveste.

Sunt om de aici, cu voi de orişiunde
Mirosul gliei veşnic părinteşti,
Trezeşte amintirile fireşti
Nicicând cu rostul încă de a se ascunde.

Sunt om de aici-îmi cere glia sfântă
Răsfăţ, dureri să le petrec mereu
Aici, cu cerul meu, cu Dumnezeu
Cu bunii mei ce rar de mai cuvântă.

Zâmbiţi la suflet ce zâmbeşte iar
Sau lăcrimaţi, zălog făr’ de măsură ;
Durerea nu e calea înspre ură
Iubirea nu e drum făr’ de hotar.

Precum şi voi, om sunt, lumina-umbră
Văzută de prea mulţi ori poate sumbră.