Radu BĂEŞ : Răstignirea

Se zbenguiau peste cetate adieri hoinare
Şi umbrele se-ntretăiau, speranţe ferecând,
Nici
o lumină nu se năştea în zare
Doar paşii lui Iisus „
pre moarte călcând”.

Hlamida roşie schimbatu-I-s-a-alene
Cu hainele de-osândă. Şi-n drumul răstignirii
Plângeau amar femeile, iar Simon din Cirene
Pe umeri I-a dus crucea în locul Căpăţânii.

Vin amestecat cu fiere femeile I-au dat
Cu gând ca să nu simtă groaznica durere,
Dar nici o picătură în gură n-a luat,
Iar cuile muşcau din palmă-I cu putere.

Deodat’ cu El mai răstignit-au doi tâlhari
Când umbrele plângeau cu lacrimi aspre, mari.