Radu BĂEŞ : Pilat

Atâţia stropi bezmetici de ploaie mohorâtă
Curgeau necontenit nepăsători şi reci,
Se-ntuneca văzduhul. Şi posomorâtă
Era imaginea atâtor
gânduri seci.

În faţa lui Pilat din nou arhiereii
Îl acuzau pe Dreptul de rele nefăcute,
Iisus tăcea tot timpul, torcând rostul ideii,
Iar ei scăldau cuvinte de acuze multe;

Cu glasuri răguşite strigau necontenit
De răsunau şi pietrele din vechiul lor palat
Să fie răstignit!” „Să fie răstignit!”
Pe
mâini guvernatorul cu apă s-a spălat.

Şi voia le-a-mplinit, pe mâna lor L-a dat,
Văzduhul se-nnegri mai plâns ca niciodat’ !