Radu BĂEŞ : Moartea lui Iisus

Doar plânsul vântului se auzea amar
Şi fâlfâiri de aripi pe Golgota-ntristată,
Treceau grăbiţi drumeţii defăimându-L. Iar
Arhiereii de El îşi băteau joc. Deodată

Se-ntuneca pământul şi ceasul era şase
Iar totul amuţi, de nu s-au regăsit
Nici lacrimile vântului, nici croncăniri atrase
De chinurile Celui ce-ajunse răstignit.

Trei ceasuri întunericul a stăpânit,
Când glasul lui Iisus a sfredelit văzduhul:

Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?”
Şi, după ce-a băut oţet, El şi-a dat duhul.

Părea că lumea toată-i doar lacrimă de vânt
Când s-a deschis deodat’ mormânt după mormânt!