Radu BĂEŞ : Mironosiţa

Semne de furtună pe cer se alungau
Şi scânteieri prelungi brăzdau fără-ncetare,
Din aripile negre corbi hulpavi fâlfâiau,
Aprig vântul bătea ca niciodat’ mai tare.

Ajuns în casa lui Simon Leprosul, Iisus
Fu uns din alabastru cu mir de mare preţ
Şi ucenicii Săi miratu-s-au nespus
De o aşa risipă ne-nţeleasă. Dar măreţ

Gestul femeii, ajuns până la noi,
Explicat a fost de El cum se cuvine:
„Că pe săraci îi aveţi pururea cu voi,
Dar nu mă aveţi pururea pe Mine!”

Afară doar de vulturi croncănit
Se auzea vremelnic prin gândul nenuntit.