Radu BĂEŞ : Iuda (II)

Zorile porniră la colindat mâhnite
Şi aripi î
nnegrite se desprindeau de soare,
Arhiereii cu gândurile-nlănţuite
Se sfătuiau cum pe Iisus degrabă să-L omoare.

În timpu-acesta Iuda, văzând că-nvăţătorul
Va trebui să meargă pe drumu-nsângerat,
Se căină amarnic, ştiind că-i trădătorul:

Greşit-am vânzând sânge de tot nevinovat!”

Lacrimi începură să-i curgă fără ştire
Şi-arginţii-i aruncă în templu mai în sus,
Cuprins de neputinţă se duse fără-oprire
Pân’ se-atârnă de-o creangă cu laţul bine pus.

Prin aer parcă plutea un glas prea cunoscut:
„Bine-i era aceluia de nu s-ar fi născut!”