Radu BAEŞ : Iosif din Arimateia

Amurgul ţesea mreje de gânduri ruginite
Şi vântul presără cu frunze moarte-aleea;
Paşii au pierit. Doar feţele cernite
Îl însoţesc pe Iosif din Arimateea.

Pilat îl ascultă şi se miră nespus
Că-un om bogat ca el îi cere neclintit
Nu bogăţii, mărire, ci trupul lui Iisus
Şi fără multă vorbă să-L dea s-a învoit!

Trupul lui Iisus fu coborât de-ndată
Şi-nfăşurat în giulgiu mare şi curat,
În mormântul Său cel nou săpat în piatră
L-a aşezat când norii de plâns s-au apucat.

O piatră mare în uşa mormântului I-a pus
Şi a plecat purtându-L în gându-i pe Iisus.