Radu BĂEŞ : După moartea Lui

Un vânt nestăvilit gemea de întristare
Pe nicăiri colinda-i nu prinse rădăcină,
Catapeteasma templului se sfâşia mai tare
Şi din morminte vechi ieşea acum lumină.

Aripi nesăţioase mai spintecau în zare
Şi lacrimi de lumină se deşirau vădit,
Atâtea pietre s-au despicat. Şi-n mare
Valurile-nalte păreau de neoprit!

Groaza începuse aratu-n inimi frânte,
Iar liniştea muşca din gânduri întrerupte,
Doar vântul nu-nceta părerile să-şi cânte
Din frică omenească voind să se înfrupte.

Înfricoşat, sutaşul rosti: „Cu-adevărat
Fiul lui Dumnezeu a fost Acesta”. Şi-a plecat.