O pruncă aleasă
În lume s-a născut,
Din Sfinţi părinţi,
Ce viaţă curată au avut.

Ea s-a născut s-aducă
În suflet bucurie,
S-aducă izbăvire
De orişice robie.

S-aducă pace unde
E încă tulburare,
Să poată mijloci
La Dumnezeu iertare.

O, Sfântă pruncă, fie-ţi milă
De tânăr, de bătrân,
De toţi copiii,
De pruncii de la sân

De cei care în lume
Aşteaptă să se nască,
La Dumnezeu tu cere
Ca să ne mântuiască!

Fecioară te rog fierbinte,
Ca aceste sincere cuvinte
Să ajungă la Fiul Tău,
La Mântuitorul Dumnezeu.

Să le duci repede sus,
Să le spui tu lui Iisus,
Soarele cel făr’ de-apus

Care mult a suferit
Şi a fost chiar răstignit
Căci pe oameni a iubit.

Sabie grea a străpuns
Inima ta sfântă de mamă,
Când , ca un miel la junghire,
A fost dus cel fără de prihană.

În mormânt trei zile a stat,
Dar apoi a înviat
Şi la Cer s-a înălţat.

Când pe cruce se afla,
Deşi greu El pătimea,
Maicii sale s-a rugat,
Fii ai Ei, pe noi ne-a dat.

Iar Ea , cu dragoste multă
Ocroteşte şi ajută
Pe oricine o cinsteşte,
O ascultă şi-o primeşte.

Maică sfântă, Mamă bună,
Dă-ne să fim împreună,
În raiul cel mult dorit,
Lângă Fiul tău iubit!

La a Ta adormire
Întru Domnul, Marie,
O întreagă omenire
Te simte vie
Şi îţi aduce mărire.

Deşi la Cer te-ai suit,
Pe noi nu ne-ai părăsit.
Lumea te binecuvântă,
Dulce ea acum îţi cântă.
Rugăciuni în cor,
Se ridică înălţător.

Mamă sfântă, ascultă
Şi o umilă făptură,
Ce e ostilă cu ea însăşi.
Ai milă!
Tu eşti reală
Şi aici pe Pământ.
Ascultă fiecare cuvânt
Ce e rostit cu avânt.

Către tine Fecioară
Ochii-mi lăcrămiază,
Fiinţa mea suferă
Şi buzele murmură…
Tu ştii ce e suferinţa
De mamă.
Ajută-mă!

Maica Domnului preabună,
Tu ce porţi pe cap cunună
Cu stele împodobită,
De toţi sfinţii eşti mărită.

Maica Domnului aleasă
Cerească împărăteasă
Fiul Tău e Dumnezeu,
Langă Tine e mereu.

El ţi-ascultă ruga Ta
Îndeplinindu-ţi dorinţa
Pe-a lui maică o iubeşte
Şi pururea o slăveşte.

Dacă Ei te vei ruga,
Mila îi vei câştiga.
Omului care-o cinsteşte,
Bucurii ii dăruieşte.

Celor care i se roagă
Îi ajută viaţa-ntreagă
Nicicând nu îi părăseşte,
De necazuri îi fereşte.

De la viaţa trecătoare,
Dusă-ai fost de Fiul Tău
La viaţa nemuritoare
În Împărăţia Sa ,
Ca în veci să fii slăvită,
De-a pururea fericită.

Nici trupul Tău cel Sfânt
Nu a rămas în mormânt;
Tot la Cer a fost suit
Şi de îngeri e slăvit.

Deşi lumea ai lăsat,
Dar pe oameni n-ai uitat
Şi te rogi necontenit
Către Fiul tău iubit.
Fiindcă mult El te iubeşte,
Mereu ruga ţi-o împlineşte.

Cu-ale tale rugăciuni
Fă să fim şi noi mai buni,
Pe oricine să iubim ,
Cât în lume mai trăim.

Când griji, suferinţi
Din nou mă-mpresoară,
Mă rog iar Ţie,
Preabună Fecioară.

Vino în al meu suflet,
Ajută-mi, mă luminează,
Pe calea cea aleasă
Tu mă îndreptează

Călătoreşte cu mine
Cât voi mai fi în lume;
Rostesc azi cu drag
Al tău preasfânt nume.

Bucură-te Sfântă Maică,
Tu, ce ieri te-ai întristat,
Căci după a Sa Răstignire,
Fiul Tău a înviat!

Veseleşte-te Fecioară,
Tu ce ieri ai suferit,
Căci iată, Stăpânul vieţii
Din mormânt, viu a ieşit!

Fericită fii Marie,
Căci în veci cu Fiul Tău
Te vei veseli în ceruri,
Căci El este Dumnezeu!

Bucură-te Maică Sfântă
Care-n ceruri vieţuieşti,
Prea bună şi preacurată,
Tu pe oameni îi iubeşti.

Bucură-te în veci, Marie,
Maica Domnului Hristos!
Mila ta cu noi să fie
Ca să vieţuim frumos.

Bucură-te şi ne-ajută
Să-l iubim pe Fiul tău
Cu o dragoste deplină
Căci El este Dumnezeu.

De-am greşit, tu iar mă iartă,
Şi nicicând nu mă lăsa,
Iar de vreun necaz mă-ncearcă
Adu-mi grabnic pacea ta.

Te-ai născut din Sfinţi părinţi,
După rugăciuni fierbinţi;
Bucurie ne-ai adus,
Pe pământ şi-n Ceruri sus!

Trei ani când ai împlinit
Domnului te-au dăruit,
Arhanghelul te hrănea,
Hrană din cer ţi-aducea.

Iar când Ţi-a binevestit
Misiunea de-mplinit,
Ai spus din tot sufletul tău:
“-Roaba Domnului sunt eu!”

Duhul Sfânt s-a pogorât,
Pe deplin te-a curăţit
Şi în pântece-ai luat
Pruncul cel nevinovat.

Fecioară ai fost atunci,
Tot Fecioară ai rămas
Şi când ai născut curat
Pe Hristos adevărat.

Taina-aceasta este mare,
N-o-nţelege fiecare,
Cum Fecioară ai născut
Pe Cel fără de-nceput.

Maică Tu ai devenit
Pruncului celui smerit,
Dar şi Maică tuturor
Binecredincioşilor.

Maică dulce şi duioasă
Tu, a Cerului aleasă,
Cea mai sfântă dintre sfinţi,
Vezi a noastre rugăminţi.

Domnul ni te-a dat, Marie,
În greaua călătorie
Ce-o avem de săvârşit,
Să ne-ajuţi necontenit.

Pe-orice om în suferinţi
Ce îţi dă lacrimi fierbinţi,
Când la tine năzuieşte,
Mila ta o cucereşte.

Chiar de noi nu merităm,
Ocrotirea Ta aflăm.
Oricine ţi s-a rugat
N-a rămas nemângâiat.

Dragostea ta cea fierbinte
Orice om o poate simte.
De aş vrea să-ţi mulţumesc
Eu cuvinte nu găsesc.