“Nu vreau s-ascult de nimeni,
Vreau liber ca să fiu ;
Să duc o viaţă sobră,
Nu e deloc hazliu!
Pot viaţa singur s-o trăiesc
Aşa cum eu voiesc,
După al meu bun plac,
Cum astăzi eu gândesc.
Voi fi desigur fericit
Şi voi sta liniştit…
Pe nimeni nu am supărat,
Nicicând nu am greşit.
Nici chiar Adam n-a ascultat,
În rai, de Domnul Sfânt!
De ce s-ascult chiar eu ,
Căci cine doar eu sunt?
Şi-apoi sunt alţii ce ascultă
Dar mult ei se prefac…
Decât un fariseu făţarnic
Mai bine liber şi curat…
Şi cum s-ascult de cineva
Pe care nici nu-l văd
Pe Dumnezeu nu L-am văzut
Cum oare pot să cred?”
Aşa gândeam odată
Până ce am aflat
De Cel ce pentru mine
Viaţa pe Cruce Şi-a dat.
Când pe un om iubeşti,
L-asculţi, chiar dacă-i rău
Cum dar, eu să nu ascult
De Bunul Dumnezeu?
Chiar dacă nu reuşesc
Şi deseori greşesc,
Dar vreau să fac aceasta
Ca semn că Îl iubesc!
Când florile uşor răsar,
Nu-i lucru de mirare;
Dar când un om pe lume vine,
E-o zi de sărbătoare.
Se bucură şi oameni,
Şi Cerul tot îl vede
Iar el cu drag şi sigur,
La sânul mamei şede.
Deşi e mic, dar poartă
A vieţii nemurire;
El e un izvor viu
De pace şi iubire.
El poartă în sine taine
Pe care nu le ştie
Şi poate aduce-n casă
Mai multă armonie.
Sănătos şi vesel
Noi îţi dorim să fii,
La cei din jurul tău
S-aduci doar bucurii!
Mamă, azi îmi cumperi mie
Păpuşica cea zglobie
Ce se află în vitrină
Zâmbitoare şi senină!?
Vreau s-o am ca pe o soră
Să mă joc cu ea cuminte
Împreună, bucuroasă,
De acuma înainte.
Îi voi face o rochiţă
Colorată, din dantele
Şi-i voi prinde în codiţă
Fluturaşi şi multe stele.
Dar mama bani n-a avut
Nici măcar de împrumut;
Însă mai târziu mi-a dat
Un cadou adevărat.
O fetiţă mititică
Pe lume ea ne-a adus,
Iară eu, tata şi mama,
Toţi ne-am bucurat nespus.
De atunci în casa noastră
Multe-n bine s-au schimbat
Deşi la-nceput părinţii
Cam mult s-au îngrijorat.
Visul meu de multă vreme
Este-acuma împlinit
Am o soră aşa bună
Şi-o iubesc la nesfârşit!