Poezii Ortodoxe

In memoria Georgetei B.

Purtând boala fără cârtire
Cu ochi senini ca şi cerul,
Ai îngrămădit în inimă iubire,
Dar te învăluia încet misterul.

Când limba nu putea să lege
Cuvinte ce veneau din umbră,
Zâmbeai aidoma unui rege
Şi alungai partea cea sumbră.

Cu zâmbet şi cu demnitate
Purtai crucea ce ţi s-a dat,
Cu smerenie şi pietate
Priveai cerul ţintuită la pat.

Dar te-ai stins încet, încet
Ca flacăra unei lumânări
Şi ai plecat atât de discret
Ca pasărea ce se înalţă-n zări.

Am fi vrut atâtea  să îţi spunem
Şi  iubirea înapoi să-ţi oferim,
Dar voii Domnului ne supunem
Chiar dacă după tine acum tânjim.

Omul nu e singur
Tatăl Sfânt îl vede,
Bunătăţi El dăruieşte
Celui care crede.

Cereţi şi vi se va da
Spune Dumnezeu,
Căci tot ce doriţi
Pot să vă dau eu.

Nu vă depărtaţi de mine
Căci eu vă iubesc,
Locaş veşnic fericit
Eu vă pregătesc.

Fericiţi toţi, ce nădejdea
În Hristos şi-o pun,
Vor avea prieten
La al vieţii drum.

Fericiţi sunt care
Semenii pot să-i iubească,
În curând vor moşteni
Patria cerească.

Fericiţi aceia care,
Cu credinţă tare,
Pe Hristos mărturisesc
La grea încercare.

,,Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân”(Luca 19,5)

Doamne, doresc să Te văd, ca Zaheu,
Chiar dacă drumul este lung şi greu,
Vreau să pornesc în a Ta întâmpinare
Cu inima arzând ca o lumânare.

Aştept spre mine să Te întorci
Balsamul iubirii în inimă să-mi storci,
Să ştergi urmele atâtor păcate
Zidind din temelii umilă-mi cetate.

Te aştept să intri în a inimii casă,
Tu, oaspetele meu cel mai de vază!

Te aştept nevrednică, cu bucurie
Ca bobul de grâu ce trebuie să învie,
Ca firul de iarbă ce trebuie să apară
Într-o dimineaţă blândă de primăvară.

Te-ai dus spre tărâm de fericire
Unde nu este întristare, nici suspin,
Unde este pace şi lumină,
Spre Cerul cel divin.

Dar ne vom întâlni,
Avem nădejde tare,
În viaţa cea eternă
Şi-acolo vom trăi

În iubire şi în armonie,
Pe Dumnezeu îl vom slăvi
Cu multă bucurie
Şi îi vom mulţumi.

Mulţi sfinţi la Domnul au plecat
Şi pentru noi se roagă neîncetat.
Trupurile lor în biserici sunt cinstite;

Altele aşteaptă răbdătoare şi smerite
Printre ale semenilor lor morminte.
Dar Dumnezeu nu le va lăsa,
Ci-n slavă veşnică le va ridica.

Căci lui Hristos ei au slujit,
Viaţa toată şi-au jertfit
Pentru adevăr şi bine,
Pentru pace şi iubire.

Alinare au adus,
Ajutor şi mângâiere
Pentru cei cu grea durere.

Chiar şi pentru-aceea care
Vieţii lor nu dau crezare,
Ei la Domnul mijlocesc
Pentru milă şi iertare,
Pentru binecuvântare.

Versuri scrise în cinstea
Sfântului Părinte Ilie Lăcătuşu

Mă pun în genunchi şi mă rog la cer
Ca Domnul Iisus să aibă grijă de lume,
De copii şi de femeile însărcinate,
Care ne sunt ca rodul pământului nostru;
Bătrânii ne sunt glasul, istoria noastră,
Iar bărbaţii au putere în credinţă.

Ţine-mă Doamne-n în poala ta,
Că am să-ţi mărturisesc ceva.
Doamne Dumnezeule,
Ocroteşte lumea de răutate,
Dă-le multă, multă sănătate
Copiilor, ca să ne ducă tradiţia mai departe,
Că ei sunt viaţa şi speranţa noastră.

O lacrimă de jale, o lacrimă de supărare…

Vreau ca lumea să simtă numai iubire, bucurie,
Necazurile să nu le simtă,
Vreau ca pe fiecare persoană
Să-i binecuvântezi cu sănătate şi fericire eternă.

Oare îmi promiţi că oamenii vor fi bine ?
Vei fi lângă mine, vei fi lângă ei ?
Vreau să ne dai o mângâiere.
În timp ce mă rog pentru omenire,
Pentru ei aduc o mică jertfire,
Vreau în lume parte numai de iubire.

Arată-mi calea mea,
Arată-mi calea lumii,
Arată-mi calea vieţii,
Arată-mi calea eternităţii.

Du-mă în Rai
Ca să văd cum e,
Să povestesc tuturor
Să fie mai buni,
Să aibă în suflet credinţă,
Pentru păcat, căinţă.

Doamne, omenirea-i în mâna ta;
Asta-mi e dorinţa mea:
Omenirea să trăiască bine !
Vreau să-i ocroteşti pe toţi,
De necazuri să-i izbăveşti, căci poţi.
În faţa tuturor sfinţilor îmi aplec capul,
Ca voi să aveţi parte de noroc.

Oameni cu bani, nu staţi nepăsători,
Haideţi să ajutăm oamenii sărmani!

Dumnezeu e unul singur
În Trei firi unite,
Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt,
Firi nedespărţite.

Tatăl lumea a creat
Şi tot Universul,
El în Rai pe om l-a pus
Fericire i-a adus.

Fiul s-a pogorât
Pe acest pământ
Şi fiinţă a luat
Ca om, cel mai sfânt.

Pe cruce cumplit
A fost pironit,
Pentru lumea toată
Hristos s-a jertfit.

Duhul Sfânt are putere
Viaţa s-o sfinţească,
Prin voinţa noastră,
Să ne mântuiască.

Se aşternuse iubirea peste praf,
Şi-n urmă nimeni nu mai vine
Te-ai duce înapoi acolo unde,
Nici timpul şi nici răul nu ajunge.

Acasă toţi te-au aşteptat ca niciodată
Şi braţele păreau că le-au întinse,
Nu te-au îmbrăţişat ca altă data
Ci ei ţi-au arătat amarul şi suspinul.

Copii vin râzând cu voia bună a tinereţii
Adulţii tac şi meditează-n rouă dimineţii.
Nu ştiu că Mâine îţi va fi mai bine
Nu ştiu că eşti aici şi nu vei fi şi Mâine.

Te-au preţuit atunci când te-au văzut,
apoi de mulţi ai fost înlăturat din minte
Nici n-au gândit că ai un crez şi c-ai putut
Să râzi şi azi, să ierţi, să poţi să crezi şi-n Mâine.

Închis de voie şi nevoie cu oamenii haini,
Te joci cu îngerii când nu mai ai prieteni
Aştepţi duminica din sat să-ţi vezi stăpânul
Doar el te mai aşteaptă, să îţi aline oful.

Bun găsit, cinstită gazdă,
Am venit să trag o brazdă,
Cu noroc şi dor de bine
Pentru anul care vine.

V-aş ara bucata toată,
Dar ştiu că aveţi o fată,
Fata vi-i de măritat
Şi cred că ne-aţi aşteptat.

Cu plăcinte şi cu vin
Să vă meargă tot în plin.
Zi din fluier măi flăcău,
Căci tăcând îţi şade rău.

Strigaţi toţi cu glasul tare:
Trăiască fata cea mare,
Să-i dea Dumnezeu de toate
Spor la muncă, sănătate.

Pentru gazdă şi ai ei,
Ziceţi ura, măi flăcai.
La anul şi la mulţi ani!
Ia mai îndemnaţi flăcăi!
Hăi! Hăi!