Doru GĂDIUŢĂ : Colind

Deschideţi oameni buni fereastra,
Cu sufletul curat căci s-a născut!
De bucurie acum Mariei
O lacrimă pe jos, ei i-a căzut.

Deschideţi oameni buni şi uşa,
Căci Domnul nostru Iisus ne va păzi,
Rugaţi-vă smerit la Domnul,
Lumină şi iubire noi vom fi!

Trei crai la răsărit se-arată,
Vestind că fericirea a venit
Şi Dumnezeul nostru tată,
Un fiu, cu chip de om, ne-a dăruit.

Priviţi în iesle cum el doarme,
Lumina vieţii noastre a venit,
Ne apără de rău în toate
Cu chipul său cel bun şi liniştit.

În ziua asta toţi îţi cerem:
Mai iartă-ne pre noi că ţi-am greşit,
În voia ta de-acum ne-ncredem
Şi tu de-a pururi vei fi cel iubit!

Mai multe despre colinde găsiţi aici:
http://dictionarortodox.com/dictionar/litera-c/colindul/

Ioana : Iubirea Ta

În orice clipă-a vieţii mele
Iubirea Ta mă-nvăluie mereu,
Dar mai ales când mă apasă
Prea mult necazul greu.

Atunci în braţe mă ridici
Şi mergi pe al meu drum,
Crucea mea însuţi Tu mi-o duci
Ca ieri, la fel şi-acum.

Tu mă iubeşti nespus
Şi poate ai uitat
De câte ori cu îndrăzneală
Iisuse, eu te-am supărat.

De Tine nu mai vreau
Nicicând să mă despart.
Ajută-mi Doamne
Să Te iubesc şi eu cu-adevărat.

Carmen : Maica Domnului

Te-ai născut din Sfinţi părinţi,
După rugăciuni fierbinţi;
Bucurie ne-ai adus,
Pe pământ şi-n Ceruri sus!

Trei ani când ai împlinit
Domnului te-au dăruit,
Arhanghelul te hrănea,
Hrană din cer ţi-aducea.

Iar când Ţi-a binevestit
Misiunea de-mplinit,
Ai spus din tot sufletul tău:
“-Roaba Domnului sunt eu!”

Duhul Sfânt s-a pogorât,
Pe deplin te-a curăţit
Şi în pântece-ai luat
Pruncul cel nevinovat.

Fecioară ai fost atunci,
Tot Fecioară ai rămas
Şi când ai născut curat
Pe Hristos adevărat.

Taina-aceasta este mare,
N-o-nţelege fiecare,
Cum Fecioară ai născut
Pe Cel fără de-nceput.

Maică Tu ai devenit
Pruncului celui smerit,
Dar şi Maică tuturor
Binecredincioşilor.

Ioana : Maică duioasă

Maică dulce şi duioasă
Tu, a Cerului aleasă,
Cea mai sfântă dintre sfinţi,
Vezi a noastre rugăminţi.

Domnul ni te-a dat, Marie,
În greaua călătorie
Ce-o avem de săvârşit,
Să ne-ajuţi necontenit.

Pe-orice om în suferinţi
Ce îţi dă lacrimi fierbinţi,
Când la tine năzuieşte,
Mila ta o cucereşte.

Chiar de noi nu merităm,
Ocrotirea Ta aflăm.
Oricine ţi s-a rugat
N-a rămas nemângâiat.

Dragostea ta cea fierbinte
Orice om o poate simte.
De aş vrea să-ţi mulţumesc,
Eu cuvinte nu găsesc.

Ioana : Maică îndurată

Cu adânci suspine
vin azi către Tine
Nu-ţi aduc nimic,
aur sau topaz,

Doar o umilită
lacrimă pe-obraz.

Pe care primeşte-o
cu a Ta-ndurare
Şi la Domnul cere
să îmi dea iertare.

Pentru că adesea
mult l-am supărat,
De-ale Lui porunci
nu am ascultat.

Ci până acum,
eu am vieţuit,
După bunul plac,
tot cum am dorit.

Frică n-am avut
de vreun stăpân,
Ci cu nepăsare
Am tot mers la drum.

Pe cel ce plângea
nu l-am ajutat,
Pe cel necăjit,
nu l-am mângâiat.

Ci de mine doar
eu m-am îngrijit,
Bine să îmi fie,
azi, la nesfârşit…

Dar cum voi ajunge,
pe-alte căi umblând,
La un loc cu Domnul,
la o masă stând?

După ce din viaţă
spre Cer voi pleca,
La grea judecată
ce răspuns voi da?

Voi fi eu primită
aşa-n starea mea,
La fel cu cei drepţi
în Împărăţia Sa?

Cum voi vrea cu Domnul
să rămân cu El,
Când în viaţa asta
m-am ferit de El?

Voi putea să spun
că n-am auzit,
De-ale Lui porunci
nu s-a pomenit?

Ci, ajută-mi Maică,
de azi înainte,
Pe Hristos-Domnul
să-l iubesc fierbinte

De grele păcate
eu să mă feresc,
Voia Sa cea sfântă
să o împlinesc!

Căci Tu, Maică Sfântă,
eşti mult ajutătoare
Celor ce-şi doresc
vieţii îndreptare!