Gheorghe PAUL : Crucea de lemn

Urcam pe un deal pârjolit
Sub un cer înstelat şi nemărginit,
Cărarea suia printre mari bolovani,
Uitaţi acolo de ani.
Sus pe deal era înfiptă, cam strâmb,
O cruce de lemn într-un dâmb
Iar lângă ea, cu măinile-n sân,
Stătea nemişcat un bătrân.
Îi cădeau părul şi barba până la pământ,
Uşor clătinate de vânt
Şi era până peste urechi
Un morman de haine năclăite şi vechi.
Era plin de praf
Şi murdăria pe picioare, vraf.
-Hei, bătrâne! îi strigai,
Căpiţă râncedă de putregai,
Ce faci singur pe acest dâmb,
Lângă această cruce aşezată cam strâmb,
Sau între crepuscul şi zori
Eşti sperietoare de ciori?
Hai spune-mi, suntem numai noi amândoi,
Gramadă putredă de gunoi.
Taci! Îmi făcu bătrânul un semn.
-Vezi tu crucea aceasta de lemn?
Pentru păcatele noastre multe şi grele,
În fiece noapte El se coboară din stele
Şi, ca acum două mii de ani,
Se urcă printre aceşti bolovani
Şi cu sudoare de sânge şi blând
Se răstigneşte pe cruce gemând.
Apoi se înalţă din nou în lumină,
Dar mâine iar o să vină.

Explicaţia cuvântului Catapeteasmă se află aici:
http://dictionarortodox.com/dictionar/litera-c/catapeteasma/

Doru GĂDIUŢĂ : Colind

Deschideţi oameni buni fereastra,
Cu sufletul curat căci s-a născut!
De bucurie acum Mariei
O lacrimă pe jos, ei i-a căzut.

Deschideţi oameni buni şi uşa,
Căci Domnul nostru Iisus ne va păzi,
Rugaţi-vă smerit la Domnul,
Lumină şi iubire noi vom fi!

Trei crai la răsărit se-arată,
Vestind că fericirea a venit
Şi Dumnezeul nostru tată,
Un fiu, cu chip de om, ne-a dăruit.

Priviţi în iesle cum el doarme,
Lumina vieţii noastre a venit,
Ne apără de rău în toate
Cu chipul său cel bun şi liniştit.

În ziua asta toţi îţi cerem:
Mai iartă-ne pre noi că ţi-am greşit,
În voia ta de-acum ne-ncredem
Şi tu de-a pururi vei fi cel iubit!

Mai multe despre colinde găsiţi aici:
http://dictionarortodox.com/dictionar/litera-c/colindul/

Ioana : Iubirea Ta

În orice clipă-a vieţii mele
Iubirea Ta mă-nvăluie mereu,
Dar mai ales când mă apasă
Prea mult necazul greu.

Atunci în braţe mă ridici
Şi mergi pe al meu drum,
Crucea mea însuţi Tu mi-o duci
Ca ieri, la fel şi-acum.

Tu mă iubeşti nespus
Şi poate ai uitat
De câte ori cu îndrăzneală
Iisuse, eu te-am supărat.

De Tine nu mai vreau
Nicicând să mă despart.
Ajută-mi Doamne
Să Te iubesc şi eu cu-adevărat.

Carmen : Maica Domnului

Te-ai născut din Sfinţi părinţi,
După rugăciuni fierbinţi;
Bucurie ne-ai adus,
Pe pământ şi-n Ceruri sus!

Trei ani când ai împlinit
Domnului te-au dăruit,
Arhanghelul te hrănea,
Hrană din cer ţi-aducea.

Iar când Ţi-a binevestit
Misiunea de-mplinit,
Ai spus din tot sufletul tău:
“-Roaba Domnului sunt eu!”

Duhul Sfânt s-a pogorât,
Pe deplin te-a curăţit
Şi în pântece-ai luat
Pruncul cel nevinovat.

Fecioară ai fost atunci,
Tot Fecioară ai rămas
Şi când ai născut curat
Pe Hristos adevărat.

Taina-aceasta este mare,
N-o-nţelege fiecare,
Cum Fecioară ai născut
Pe Cel fără de-nceput.

Maică Tu ai devenit
Pruncului celui smerit,
Dar şi Maică tuturor
Binecredincioşilor.

Ioana : Maică duioasă

Maică dulce şi duioasă
Tu, a Cerului aleasă,
Cea mai sfântă dintre sfinţi,
Vezi a noastre rugăminţi.

Domnul ni te-a dat, Marie,
În greaua călătorie
Ce-o avem de săvârşit,
Să ne-ajuţi necontenit.

Pe-orice om în suferinţi
Ce îţi dă lacrimi fierbinţi,
Când la tine năzuieşte,
Mila ta o cucereşte.

Chiar de noi nu merităm,
Ocrotirea Ta aflăm.
Oricine ţi s-a rugat
N-a rămas nemângâiat.

Dragostea ta cea fierbinte
Orice om o poate simte.
De aş vrea să-ţi mulţumesc,
Eu cuvinte nu găsesc.

Ioana : Maică îndurată

Cu adânci suspine
vin azi către Tine
Nu-ţi aduc nimic,
aur sau topaz,

Doar o umilită
lacrimă pe-obraz.

Pe care primeşte-o
cu a Ta-ndurare
Şi la Domnul cere
să îmi dea iertare.

Pentru că adesea
mult l-am supărat,
De-ale Lui porunci
nu am ascultat.

Ci până acum,
eu am vieţuit,
După bunul plac,
tot cum am dorit.

Frică n-am avut
de vreun stăpân,
Ci cu nepăsare
Am tot mers la drum.

Pe cel ce plângea
nu l-am ajutat,
Pe cel necăjit,
nu l-am mângâiat.

Ci de mine doar
eu m-am îngrijit,
Bine să îmi fie,
azi, la nesfârşit…

Dar cum voi ajunge,
pe-alte căi umblând,
La un loc cu Domnul,
la o masă stând?

După ce din viaţă
spre Cer voi pleca,
La grea judecată
ce răspuns voi da?

Voi fi eu primită
aşa-n starea mea,
La fel cu cei drepţi
în Împărăţia Sa?

Cum voi vrea cu Domnul
să rămân cu El,
Când în viaţa asta
m-am ferit de El?

Voi putea să spun
că n-am auzit,
De-ale Lui porunci
nu s-a pomenit?

Ci, ajută-mi Maică,
de azi înainte,
Pe Hristos-Domnul
să-l iubesc fierbinte

De grele păcate
eu să mă feresc,
Voia Sa cea sfântă
să o împlinesc!

Căci Tu, Maică Sfântă,
eşti mult ajutătoare
Celor ce-şi doresc
vieţii îndreptare!