Poezii Ortodoxe

Era o fată-odată
Ce mai mereu plângea
Şi nimenea din lume
N-o putea mângâia.

De ce plângi, măi fetiţo,
Hai, ia priveşte-n sus
Nu vezi acum tu, oare,
Pe Mirele Iisus?

De ce mai plângi fetiţo,
Hai, ia priveşte-acum
Spre Maica iubitoare
Te va-nsoţi la drum.

Pe Maica Mângâierii
Mereu să o cinstim,
Şi-n toată viaţa noastră
Pe ea să o iubim!

Tu te-ai născut pe lume
Ca să ne mântuieşti
Şi voia Tatălui din ceruri
De-a pururi să-mplineşti.

Ce ar fi fost lumea
Fără de Tine-acum?
Poate o mare de lacrimi,
Un munte-înalt de fum.

Preasfântă Maică
Ajută-ne mereu!
Urcuşul către Domnul
Devine tot mai greu.

Dă-ne tărie şi răbdare
Lupta bună să luptăm,
La grele încercări
Biruinţă să aflăm.

Dimineaţa începe c-o rază de soare,
Florile îşi deschid suave petale;
Domnul ne dă lumină,
Cerească binecuvântare.

Mirosul lor plăcut, viu parfumat
Este de oameni mult admirat;
Harul cel Sfânt pătrunde în inimi
În chip minunat.

Râd flori înveşmântate
În colorate petale.
Sub sclipiri vesele de soare;
Taina credinţei, cât e de mare!

O fetiţă scumpă-aveţi,
De ea să vă îngrijiţi
Şi poate şi-un alt copil
În curând o să primiţi.

Nu este altă femeie
Tot aşa cum este mama,
Nu mai este alt bărbat
Tot aşa cum este tata.

Şi orice s-ar întâmpla,
Orice ceartă sau durere,
Numai dragostea-ntre voi
Să o aveţi în vedere.

Să iertaţi de v-aţi greşit,
Să uitaţi tot ce-a fost rău,
S-o luaţi de la-nceput,
Oricât vă va fi de greu.

Doar uniţi veţi reuşi
Bine-n viaţă să trăiţi
Şi pe-ai voştri dragi copii
Să îi faceţi fericiţi.

Maica Sfântă e salvarea mea
Din orice împrejurare grea.
Ruga noastră o primeşte
Căci pe oameni îi iubeşte.

Când sfârşitul va veni
Pe-al său Fiu va îmblânzi,
Mânia să-i potolească,
Lumea să o mântuiască.

La judecata cea grea
Mult ne poate ajuta
Iertare va mijoci
Pentru toţi ce-o vor cinsti.

Căci Fiul pe Maica Sa
Oricând o va asculta,
Rugăcinea-i împlineşte,
Tot ce vrea îi dăruieşte.

Când nici un om din lume
nu va mai suferi,
Când frate pe-al său frate
nu se va duşmăni,

Când orice muritor
în rai va fi primit,
Şi-n iad nu va fi nimeni
amarnic chinuit,

Atunci, numai atunci
fi-voi fericită.
Chiar dacă eu de nimeni
nu aş mai fi iubită.

În livada lui Hristos
Mulţi copii tu ai adus
Ca să cânte tot voios
Într-un cor armonios.

În livada lui Hristos
Vreau şi eu cu ei să fiu
Deci îndreaptă-mă mereu
Pe drumul cel luminos.

Să fim toţi tot împreună
Cu Mama noastră de mână,
Să ne veselim frumos
În livada lui Hristos.

Când ai îngeri de lumină
Ce-s trimişi de Dumnezeu,
Mergi pe cale fără teamă,
Căci ei biruie ce-i rău.

De vei fi la grea-ncercare,
Cheamă-atunci în ajutor
Şi pe Mihail Arhanghelul
E grabnic izbăvitor.

Iar în orice luptă-n viaţă
Şi la El să te gândeşti,
Fiindcă este cel mai mare
Dintre oştile cereşti.

De Tine se bucură
Toată făptura
Soborul îngeresc,
Toţi Sfinţii
Şi neamul omenesc.

Din pântecele tău curat
Pruncul Iisus viaţă a luat
Împăratul tuturor
S-a născut mântuitor.
Mărire Ţie, Preasfântă Marie!

Iubind pe Dumnezeu cu-adevărat
Prin lume umbli fără de mâhnire
Şi totu-n jurul tău e minunat,
Chiar şi-n furtuni găseşti o liniştire.

Iubind pe Dumnezeu cu-adevărat
Orice duşman va deveni prieten,
În dragoste chiar ura s-a schimbat,
Oricine-ţi poate fi prieten.

Pe Domnul de iubeşti cu-adevărat,
Nu poate nimeni ca să te doboare,
Oricât de grea e lupta ce o ai,
În jurul tău e viaţă, numai soare.

Pe Domnul când iubeşti cu-adevărat,
Munceşti cu râvnă, oricât de greu este,
Ajuţi cât poţi pe cel ce-i întristat,
Îl ierţi uşor pe cel ce îţi greşeşte.