Poezii Ortodoxe

Vreau să transform orice cârtire
Într-un imn de mulţumire,
Să topesc orice mâhnire
Cu o rază de iubire.

Să înec orice chin mare
Într-un ocean de răbdare.
Prin răbdare-n suferinţă
Dobândi-voi biruinţă.

Să alin orice durere
Cu o sfântă mângâiere,
Orice zgură de păcat
Să-l fac alb imaculat.

Vreau, dar eu nu izbutesc
Dă-mi al Tău Sfânt Har ceresc!
Pot să duc lupta cea bună
Doar cu Tine împreună.

De ce să fii tu tristă?
Când Domnul însuşi te-a ales pe tine
Ca să-i slujeşti ca monahie!

Să ai răbdare şi vei vedea
Căci Domnul, când va voi,
Suferinţa îţi va uşura.

Maica Domnului cea bună
Noi pe Tine Te rugăm,
Iartă-ne şi ne ajută
Pe-al Tău Fiu să-l ascultăm.

Maica Domnului cea sfântă
Fii cu noi la orice pas,
Ne-ocroteşte şi ne ajută
În timpul ce ne-a rămas.

Cine oare decât Tu
ne iubeşti cu-adevărat?
Cine oare decât Domnul
viaţa pentru noi şi-a dat?

Luminează-mi sufletul
ca să Te iubesc,
Luminează-mi mintea,
la Tine să gândesc.

Scumpa mea ocrotitoare
La Tine alerg acum.
Tu îmi eşti ajutătoare
Pe al vieţii mele drum.

Luminează Tu măicuţă
Inimile tuturor,
Fă să fie mereu pace
Între oameni, în popor.

Maica Domnului ne-ajută
Tot necazul îl alungă
La Tine nădăjduiesc
Maica Domnului ceresc.

Când tristeţea mă cuprinde
Ţie eu mă rog fierbinte
Tu eşti mângâierea mea
Şi speranţă pururea.

Roagă-te Fiului Tău
Când voi fi în ceasul greu
Să-mi trimită al său dar
Pacea Lui şi Sfântul Har.

Iar când va fi să plecăm
Lumea ca să o lăsăm,
Pentru noi Tu mijloceşte
Locaş bun ne pregăteşte.

Măicuţa Sfântă mă vedea
eu nu ştiam, dar Ea era de faţă
Şi suferinţa-mi asculta,
apoi cu lacrimi la Domnul se ruga
ca să mă ierte iar şi să m-ajute-ndată.

Iar eu cum stam şi aşteptam
pedeapsa cuvenită
În loc de chinuri, de durere,
deodată văd că mi se-aduc pe tavă
cu zâmbet vesel şi plăcere, doar daruri.

O, câtă mângâiere!
Cu câtă dragoste şi milă
am fost eu răsplătită.
Tu, Maică Preacurată,
În veci să fii slăvită!

Cine oare a creat
Tot ce este minunat?
Cerul plin cu stele-n noapte,
Florile înmiresmate,

Omul bun şi iubitor
Plin de dragoste şi dor,
Neaua albă sclipitoare,
Vorba cea mângâietoare.

Valurile înspumate,
Căinţa pentru păcate,
Adierea vântului,
Cutezanţa gândului.

Susurul izvoarelor,
Saltul căprioarelor,
Zâmbetul de copilaş
Jucăuş şi drăgalaş,

Cântecul înălţător,
Focul cel mistuitor,
Răsărit-apus de soare,
Rouă, ploaie şi ninsoare,

Păsări multe colorate,
Peştii înotând prin ape…
Este doar o întâmplare
Tot ce este bun sub soare?

Tot ce-i sfânt şi luminat,
Însuşi Domnul ni le-a dat!

În cea ageră-ţi privire
Se ascunde nemurire.
Vocea clară, cristalină
De viaţă este plină.

Tinereţea ce o ai
Domnului cu drag s-o dai.
C-un gând bun să însoţeşti
Pe-orice om ce întâlneşti.

Iar de ai vreo supărare
Maica Domnului-i scăpare
De-i vei spune suferinţa
Îţi va-ndeplini dorinţa.

Tolba cu păcate
S-o arunc e cu dreptate,
Ca să n-o iau după moarte.

Toate păcatele mele,
De se-adună, se fac grele.
Cum voi merge-n rai cu ele?

De le voi mărturisi
Domnul mă va milui
Pierdute ele vor fi.