Poezii Ortodoxe

O minune este în fiecare zi, în fiecare ceas, în fiecare clipă.
Există o înţelepciune a fiecărei zile, a fiecarui ceas, a fiecărei clipe.
O minune este în fiecare copac, în fiecare pasăre, în fiecare floare.
Există un sens în fiecare copac, în fiecare pasăre, în fiecare floare.
O minune este în fiecare rugăciune gândită, spusă sau scrisă.
Există o sfinţenie  în fiecare rugăciune gândită, spusă sau scrisă.
O minune există în fiecare stih care prinde aripi spre Nemărginit.
Există o desăvârşire în fiecare stih înaripat.
Lucrând rugăciunea cu răbdarea şi migala unui bijutier, descoperi minunile din stihuri.
Liniştit şi dulce, numele lui Iisus din rugăciune copleşeşte lumea învălunind-o într-un nimb de bucurie.
Şi lumea devine minune.
Sfâşietor şi melancolic, dorul dupa Iisus din rugăciune copleşeşte  nopţile de priveghere.
Şi nopţile devin minune.
Dureroase şi amare, lacrimile din rugăciune copleşesc sufletul şi  clipele de întrebări.
Şi acestea devin minune.
Ostenit de minuni, sufletul se întoarece spre Tine, Doamne, şi Îţi cere o clipă obişnuită, să se poată odihni , aşa cum Tu te-ai odihnit în ziua a şaptea de toată lucrarea.
“Acest lucru – zise Dumnezeu – va fi binemeritata răsplată  în rai, după  osteneala de aici .”

Ca să-nflorească iar
crinul curăţiei
Şi ca iubirea sfântă să răsară
în inimile tuturor,
Ca să pătrundă iar lumina
acolo unde-i întuneric
Şi orice om să îl slăvească
pe bunul Creator,
Să-i auzim chemarea-i blândă,
să fim cuprinşi de-un tainic dor,
Ca să iertăm,
să biruim în luptă,
Pe Domnul să-L rugăm!

Ai plecat la Ceruri sus,
cum se cuvenea,
La fiul tău, Iisus,
fiind Maica Sa.

Ai plecat de pe pământ,
dar şi-acum tu eşti
Maica noastră bună
care ne iubeşti.

Cu dragoste ne veghezi,
viaţa ne-o îndrumi,
Spre liman ne îndreptezi,
ne scapi de furtuni.

Far ce tot călăuzeşti
călători prin noapte,
Ne ajuţi, ne izbăveşti
de grele păcate.

Fericită tu să fii
în Sfânta-Împărăţie,
Iar de la oameni să ai
multă bucurie.

Iertând oricui,
Vom fi iertaţi,
De orice rău
Vom fi scăpaţi.

Dăruind,
vom dobândi
mai mult
decât am dori.

Iubind pe toţi,
vom fi iubiţi
şi vom putea fi
fericiti.

Maica Domnului miloasă
Şi de oameni iubitoare,
Preacurată, preafrumoasă,
Tu ne fii ocrotitoare.

Ştim că nu mai merităm,
Maică sfântă, să ne-asculţi,
Dar noi, totuşi, te rugăm
Ca mereu să ne ajuţi.

Te rugăm ca să ne ierţi
Şi a noastră îndrăzneală;
Nu am vrea ca să ne cerţi,
Ci fii nouă sprijineală.

Deşi la Cer ai plecat,
La Fiul tău cel iubit,
De noi nu te-ai depărtat,
Ne ajuţi necontenit.

Maica îndurărilor,
Crăiasa luminilor,
Fecioară curată,
Floare-nmiresmată.

Crinul alb din rai,
Fericire dai.
Mâna ta o-ntinzi
Spre cei suferinzi.

La grea încercare
Tu ne eşti scăpare.
Iertare mijloceşti,
Pace-n suflet dăruieşti.

O stea din nou azi a căzut,
Dar încă mai sunt stele,
Iar luna cea aleasă este
Împărăteasă peste ele.

Şi pe pământ mai sunt lumini
Ce luminează-n noapte
Şi întuneric greu ar fi
Dacă s-ar stinge toate.

Iar sus în Cer e-un Soare
Ce veşnic luminează,
şi Luna cea aleasă
E Sfânta Împărăteasă.

Iar Stelele sunt Sfinţii,
Ce neîncetat sclipesc
Dând slavă şi cinstire
Împăratului ceresc.

O, Maica lui Dumnezeu,
Ce-ai plecat la Fiul Tău,
Lângă El împărăţeşti
Peste oştile cereşti.

Pentru noi eşti solitoare,
Creştinilor păzitoare,
Loc în rai ne pregăteşti,
Sfârşit bun ne dăruieşti.

Ne eşti pace, bucurie,
Dragoste şi armonie.
În veci să fii fericită,
De toţi oamenii mărită!

O, Împărăteasă Maică,
Tu ajuţi tuturor oamenilor,
chiar şi păcătoşilor.
Ajutătoarea săracilor,
mama orfanilor,
a tuturor copiilor.
O, pururea dulce Fecioară
care aduci mângâiere şi bucurie
la sărace familii
O, Fecioară bună,
eşti mult slăvită între sfinţi.
Iar Domnul Iisus îţi ascultă
ale tale rugăminţi.

Bucuria de-a trăi,
Lupta de a birui;
Vorba spusă cu blândeţe,
Osteneala-n tinereţe;

Zămbetul sincer, senin,
Cântecul plăcut, divin;
Mâna întinsă-n ajutor
De un frate salvator;

Răbdarea în suferinţă,
Spoveditul cu căinţă,
Păcatul mărturisit,
Cu virtuţi înlocuit,

Iertarea celui greşit,
Pacea cu cel răzvrătit;
Rugăciunea cea rostită
Dintr-o inimă smerită,

Este câştig preţios,
Rod din sufletul frumos;
El în veci nu se va pierde,
Căci însuşi Hristos îl vede.