Poezii Ortodoxe

Dulce Marie, luceafărul dimineţii,
Miracol din Ceruri al blândeţii,
Braţul care tainic ne ocroteşte,
Steaua ce paşii ni-i călăuzeşte.

Marie, sublim nume de Crăiasă,
Ne trimiţi mângâierea ca rază,
Ne ştergi chipul de lacrimi brăzdat
Şi nu-ţi uiţi copilul îngenunchiat.

Eşti inocenta făptură a iubirii,
Şi râul ce curge, al milostivirii,
Eşti răsăritul dimineţii de vară
Şi raza ce-n suflet coboară.

Tu eşti magnifica Împărăteasă
Din azurul Ceresc ce priveşti,
Nu-ţi uiţi supuşii ce-i doboară
Atâtea şi atâtea griji pământeşti.

În muntele Athosului Sfânt
Miracol Dumnezeiesc pe pamânt,
Stau monahii, sfetnice vii
Ca cedrii Libanului sute, mii.

Ochii lor blânzi, şuvoi nesecat
Ce curg cu oftat după oftat,
Genunchii zdreliţi de atâtea plecări,
Au puterea rugii ca fulgerul pe cer.

Stau solitari în adânca pustie,
Rabdă foamea şi setea cu vrednicie,
Durerea sau boala nu-i înconvoaie,
Nici ger, arşiţă, vânt aprig sau ploaie.

Cu paşii mărunţi, domoli şi târsiţi,
Maicii Sfinte se roagă nestăviliţi,
Îşi coboară în inimi icoana iubirii
Şi o poartă în gândul nemărginirii.

În muntele Athosului Sfânt
Îngeri în chip de om pe pământ
Înalţă metanii şi rugi neîncetat,
Aduc ofrandă cu suflet curat.

Să nu pleci Doamne de la mine,
Ca să nu rămân searbăd şi gol,
Şi atunci să Te strig prin suspine:
“Nu Il găsesc pe Mântuitor!”

Doamne să nu îţi intorci faţa,
De la mine un biet muritor,
Să ma laşi rece ca gheaţa
Fără Tine Foc mistuitor.

Să ai mila de mine Stăpâne,
Să nu mă poarte paşii-n deşert
Pe Cărări neumblate, străine
Ca să gonesc Lumina din piept.

Fără Tine Doamne, totu-i pustiu
Şi întuneric, teama şi frig
Nu lăsa să pierd Calea ce-o ştiu
Dupa Tine Iisuse să strig!

Fericire dacă vrem
Gânduri bune să avem,
Dragoste şi-ngăduinţă
Pentru oricare fiinţă.

Talanţii ce i-am primit
Să-nmulţim necontenit.
Pe Domnul să Îl iubim,
Voia Lui să o-mplinim.

Cel ce lumea a creat
Şi viaţă întâi a dat,
Poate să ne rânduiască
Fericirea pământească.

Dragostea Ta sfântă
Viaţa îmi veghează,
Către mântuire
Ea mă îndreptează.

Chiar şi-n suferinţă
Tu cu mine eşti,
Îmi ridici povara,
Nu mă părăseşti.

Lăcaş fericit
Tu vei dărui
Celor ce pe Tine
Mult te vor iubi.

Te caut tăcut printre stele,
Mă adâncesc în dulcea lor sclipire.
Dar nu acolo eşti o, Doamne
Ci mai aproape vii de mine.

Te caut prin păduri ce murmur
În adierea vântului de toamnă.
Printre izvoare ce cobor la vale,
Simţind cum glasul Tău mă cheamă.

Şi printre flori mă uit alene.
Iar în culoarea lor armonioasă,
Caut un chip ce sufletul îmi odihneste
Şi calea spre lumină îmi pregăteşte.

Te caut printre stele şi-n natură
Şi ştiu că pretutindeni eşti în toate.
Dar te găsesc atât de aproape Doamne
În sufletu-mi ce tinde spre zări înalte.

Şi acolo unde locuieşti aduci lumina,
Spălând păcatele ce aspru m-au rănit.
Tu mângâi, bucuri, aduci uşurare
Şi faci în suflet Raiul pe pămant.

Noaptea lin coboară,
E linişte iară.
Ceru-i plin de stele,
Vor să fim ca ele:
Văpăi arzătoare,
Lumini sclipitoare.

Soarele răsare,
Noapte-acum dispare;
Flori petale şi-au deschis,
Cum ştiau din Paradis;
Suflete se reînnoiesc,
Pe Hristos când îl primesc.

Gingaşe flori ce azi împodobiţi
Cinstita Cruce în biserica străbună,
Ce fericite trebuie să fiţi,
Că v-aţi făcut Mântuitorului cunună.

Crucea care atunci, la Răstignire,
Era cumplit însângerată,
Acum, de multe, minunate flori,
Cu dor aprins e-nconjurată.

Iar în curând va apărea
Pe cer, în slavă negrăită,
Sfârşitul lumii ea va anunţa
Şi judecata cea nepărtinită.

Fiecare pas ce-l fac
mi-e călăuzit de Tine.
Cu viaţa mă împac
şi simt, Doamne, ce e bine!

Orice gând pe care-l am,
îl trimit întâi la Tine.
Ca o pasăre pe ram,
ciripind voios, revine.

Fiecare vorbă-a mea
tot cuprinde şi răsfaţă,
Fiindcă ştiu că are-n ea
de la Tine, multă viaţă.

Fiecare întâmplare
ce mi-ai dat a o trăi
are-o pildă de-nchinare
şi-i izvor de bucurii.

Si-apoi oamenii îi simt
ca trimişi în calea mea
dinspre Tine, ca pe daruri
să-i primesc cu inima.

Apa, focul şi pământul,
cerul, soarele şi luna
Mi-ai trimis să-mi fie sprijin
vieţii întotdeuna!

Chiar dacă vremuri grele
În lume vor veni,
Avem Ocrotitoare,
Cu Ea vom birui.

Îndrumă-ne Măicuţă
Nădejde să avem
Şi-n orice suferinţă
La tine s-alergăm.

Ajută-ne Fecioară
Ca toţi să te iubim
Şi numele tău sfânt
Cu drag să îl rostim.