Cristina ONOIU : Nadejdea

O, copilul Meu iubit,
De-ai şti tu ce e nădejdea,
Nu te-ai întrista nicicând
Şi-ai fi fericit aevea!

Dar aceasta nu înseamnă
Să păcătuieşti mereu
Şi să zici în gândul tău:
“Mă va ierta Dumnezeu!”

Înseamnă să plângi mereu
După ce-ai făcut păcatul,
Să te pocăieşti, copile,
Şi să–ncerci să nu faci altul.

Nu vreau să-ţi fac niciun rău,
Pentru că Eu sunt IUBIREA
Şi am venit pe pământ
Să îti aduc mântuirea.

Nu am venit să schimb legea,
Nu am venit să te-nşel,
Am venit s-alung păcatul,
Jertfindu-Mă ca un miel.

Te-am învăţat ce e bine
Şi nu te-am certat nicicând,
Eu te-am iertat, din iubire,
Sper să mă urmezi curând.

Nu–ţi cer decât să Mă iubeşti,
Să te laşi în Voia Mea,
Pentru că Eu rânduiesc,
Ce-o să fac cu viaţa ta.

Nu te-am forţat niciodată
Să faci ceva pentru Mine,
Pentru că ai libertate
Să faci ce crezi că e bine.

Dar am venit cu un scop,
Să te ridic din păcat,
Ţi-am spus să fii FERICIT,
E un pas spre-a fi iertat.

Fericirea cea cerească
Ţie vreau să-ţi dăruiesc,
Să nu ştii ce-i întristarea,
Sufletul tău să-l primesc.

Ştiu, copilul Meu cel drag,
Că eşti deznădăjduit,
Suferi şi te tânguieşti,
Sufletul ţi-e necăjit,

Îţi este frică de Mine
Şi nu ştii ce să mai faci,
Lasă-Mă să te iubesc,
Cu nădejde să te-mbraci.

Te-am înzestrat cu virtuţi,
Ca să poţi fi fericit,
CREDE, copile, IUBEŞTE,
NU FI DEZNÃDÃJDUIT.

Cu aceste trei virtuţi,
Ai să reuşeşti în viaţă,
Şi te voi învrednici,
Să Îmi vezi Preasfânta Faţă.

Te gândeşti că-s vremuri grele,
Că se–apropie sfârşitul,
Te documentezi mereu,
Când va veni Antihristul,

Eşti speriat şi nu ştii
Pe ce cale să porneşti,
Dar, Eu vin şi-ţi amintesc,
Să nu deznădăjduieşti,

Pentru că Eu sunt cu tine
Şi trebuie ca să crezi
Că nu te voi părăsi,
Trebuie doar să-Mi urmezi.

Vino, copilul Meu drag,
Pe Cărarea Împărăţiei!
Vino, să-ţi dau mântuire,
În Cetatea Veşniciei!
Amin.

Claudiu-Nicolae SIMONATI : Sfanta Cruce

De Iisus purtată-n spate,
Greauă ca și o cetate,
Condamnat a fost a duce,
Cu patimi, o Sfântă Cruce.

Astăzi, simbolul credinței
Și apoi cel al căinței,
De creștini este slăvită,
De Dumnezeu preamărită.

Toată lumea se închină,
Sufletul de își alină,
Se roagă la Sfânta Cruce,
Pe drumul cel bun a-i duce.

Cristina ONOIU : Un suflet bland intra in Rai

(continuare la “Familia creştină“)

Familia mea iubită,
Vreau ca să vă povestesc
Cum am ajuns eu în ceruri,
În Raiul dumnezeiesc.

Nu pot ca să vă descriu
Frumuseţea de aici,
Dar o să vă spun acum
Ce s-a întâmplat atunci:

În cele 40 de zile
Am fost cu voi pe pământ,
Dar am văzut şi chinul veşnic
Si Raiul, cel iubit şi sfânt.

Când se cinstesc Sfinţii Apostoli
În ziua prăznuirii lor,
Avea ca să mi se decidă
Unde voi sta în viitor.

Pentru a le voastre rugăciuni
Am ajuns în ceruri, sus,
La Porţile Împărăţiei,
Urmând să intru la Iisus.

Sfinţii Petru şi cu Pavel
Mi-au descuiat Împărăţia,
Am văzut lumină mare,
Mă aştepta veşnicia.

M-am apropiat încet
Şi–n dreapta era Maica Sfântă
Se auzeau melodios,
Coruri îngereşti ce cântă,

Iar în stânga se afla
Sfânta Elena Împărăteasă,
Care m-a chemat pe nume
Şi m-a numit floare aleasă.

Se vedeau în depărtare
Milioanele de sfinţi
Şi-n văzduh, minune mare,
Îngeri ce cântau cuminţi.

Însoţită de-al meu Înger,
De Preasfânta Născătoare,
De-mpărăteasa Elena,
A mea scumpa ocrotitoare,

Am intrat în Paradis,
Eram nespus de fericită,
Ne îndreptam spre lumină
Şi cete de Îngeri cântă,

Era bucurie mare
În Cereasca Împărăţie
Şi ne-apropiam încet
De Stăpânul veşniciei.

Am fost de m-am închinat
În faţa lui Dumnezeu,
El m-a binecuvântat
Şi cunună-am primit eu.

Mi-a zâmbit şi-atunci mi-a zis:
“Bine, slujitoarea Mea,
Pentru c-ai făcut a Mea Voie
Ai câştigat Împărăţia.”

Acum, eu sunt fericită
Şi aştept să ne-întâlnim
Ca să-I slujim Domnului nostru,
În vecii vecilor. Amin.

Claudiu-Nicolae SIMONATI : Craciunul, sarbatoare sfanta

Crăciunul, sărbătoare sfântă,
Vesteşte naştere a lui Cristos,
Mare-mpărat a omenirii noastre
Ce l-a-ntristat până şi pe Irod.

Crăciunul, sărbătoare preamărită,
Aduce-n suflete multă lumină
Dată, de magi şi stea călăuzită,
La omenire, cu multă credinţă.

Crăciunul, sărbătoare cuvântată,
În Viflaeem născută şi purtată,
Tu ai adus pe lume mântuire
La credincioşi, cu multă fericire.

Claudiu-Nicolae SIMONATI : Milostenia

Să fii milos cu cel de-aproape,
Căci Domnul te va ajuta,
Să fii milos cu orişicine
Pentru-a primi şi mântuire.

Prin milostenie faci mult bine,
Ţii semenii pe lângă tine,
Tot timpul o să fii iubit,
Cinstit, cu laudă smerit.

Dac-un aproape ceva-ţi cere,
Să nu-i întinzi a ta zgârcenie,
Mereu la masă să-l pofteşti
Merinde bune să-i cinsteşti.

Când vei pleca din astă lume,
Tu pe pământ eşti lăudat,
C-ai fost un om cu suflet mare
Ş-ai ajutat pe fiecare.

Claudiu-Nicolae SIMONATI : Raul din lume

Iisuse doamne cât mai rabzi,
Atâta răutate-n lume,
Când vezi că toţi sunt prefăcuţi
Oameni, copii cu multe nume.

Cât mai avem de pătimit?
Noi oameni credincioşi,
Şi mai suntem batjocoriţi?
Ca Iuda pe Hristos.

Nu vezi cât rău există-n lume
Dar, Doamne fă ceva!
Dă-le o palmă ca să simtă,
Că-i vezi cu bunătatea ta.

Cristina ONOIU : Rugaciune inainte de Sfanta Spovedanie

Nu mai sta, Doamne, pe Cruce
Dă-Te jos, Iisuse dulce,
Dă-Te, ca să mă sui eu,
Că Te-am mâniat mereu,

N-am făcut a Ta voinţă
Plâng pentru-a mea neputinţă
Plâng şi mă căiesc din greu
Plânge şi sufletul meu.

Ajută-mă, Doamne Sfinte,
Să-Ţi mărturisesc, Părinte
Toate gânduriele rele,
Toate păcatele mele.

Stai pe Cruce răstignit,
Pentru mine ai murit,
Nu ai avut nici o vină,
Şi sufletul meu suspină.

Eu am făcut numai rău,
Tu răbdând în locul meu,
Te-ai dus pentru mine la moarte,
Iar eu zac tot în păcate.

Te rog, Doamne, iarta-mă,
Către Tine îndreaptă-mă,
Nu mai vreau să Îţi greşesc
Vreau doar să mă pocăiesc,

Nu vreau ca să Te mai ţin,
Pe Cruce, în mare chin,
Iisuse, Te rog, coboară,
Şterge-mi lacrima amară,

Coboară-n sufletul meu,
Căci suferă tot mereu,
Fiind departe de Tine,
Nu mai ştiu nimic de mine.

Ajută-mă ca să pun,
De acum, început bun,
Să mă căiesc de păcate,
Să fac fapte luminate,

Şi de-acum tot înainte
Să nu Te supăr, Părinte,
Ca să pot şi eu să vin,
La Tine, în Cer.
Amin.

Claudiu-Nicolae SIMONATI : Sus in deal la manastire

Sus în deal la mănăstire,
Iar apare o făclie,
Venită dintr-o chilie
Unde-o maică stă să-nchine.

Sus în deal în miez de noapte,
Se alung duhurile toate,
Trimise de rău în lume
Să nu facă lucruri bune.

Sus în deal în miez de zi,
Glasuri limpezi de copii,
Se aud la rugăciune
Spovedindu-şi a lor nume.

Sus în deal la mănăstire,
Stai cu Tatăl de vorbeşti,
Păcate-i mărturiseşti
Fără ca să-i spui poveşti.