1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31

Claudiu-Nicolae SIMONATI : Lumina pascala

Lumină pascală,
Coboară în trupuri,
De nu ne mai fă
Să ţinem de lucruri.

Lumină pascală,
Coboară în suflet,
De nu ne mai fă
Să trăim în cuget.

Lumină pascală,
Coboară din cer,
Cu multă credinţă
De la Dumnezeu.

Claudiu-Nicolae SIMONATI : Manastirea Brancoveanu

Mănăstire Brâncoveanu,
Din ţinut de Făgăraş,
Mereu eşti un sfânt lăcaş
Unde vin să se închine,
Toţi cu inima curată,
Care urmează calea dreaptă
Şi preabinecuvântată.

Mănăstire Brâncoveanu,
Arăţi ca ş-un colţ de rai,
Prin preoţii care-i ai.

Mănăstire Brâncoveanu,
Porţi mireasmă de zăpadă
Şi cu iarnă, şi cu vară,
Eşti ca o cetate-n munte,
Din depărtări, un grăunte.

Claudiu-Nicolae SIMONATI : Manastirea Frasinei

Mănăstire Frăsinei,
Porţi călugări ca şi zei,
Care-n post şi rugăciune,
Iar desfac fermecăciune.

Mănăstire Frăsinei,
Din ţinut al Olteniei,
Oamenii parcă-i priveşti,
De când intră îi citeşti.

Ştii cu ce gând fiecare
Intră pe porţile tale,
Să-şi alunge relele
Şi toate blestemele.

Mănăstire Frăsinei,
Prin monahii care-i porţi,
Ajută-i pe credincioşi
Aproapele să-l iubească,

În lume să nu urască,
Că şi Dumnezeu ne iartă,
Când păcătuim odată.

Maria-Lucia CORNEA : Vesmantul parintelui Arsenie

Ţara Făgăraşului azi se închină
La veşmântul tău părinte ce-i alină,
Ce le mângâie inimile arse de dor
Chemându-te părinte cu iubire şi fior.

Ne este dor să-ţi ascultăm cuvântul
Să ne linişteşti inima şi gândul,
Din norii negri să aduci o rază de soare
La veşmânt venim într-o răsuflare!

Vesmântul tău poartă atâta slujire
Rugăciune de foc si ocrotire,
Poartă lacrimi curate ca cristalul
Tămâia de preţ ce a avut Ardealul.

În el se simte o inimă bătând
Mireasma rugăciunii dogorind,
Se simte pacea, puterea harică
De care lumea oare-i vrednică?

Claudiu-Nicolae SIMONATI : Manastirile Olteniei

Mănăstirile Olteniei,
Cu mult har şi sfinţenie,
Pe credincioşi îi ajută,
Când necazul îi adună.

Mănăstirile Olteniei,
Poartă icoane cu sfinţi,
Călugări, preoţi, părinţi
Cu straie ca nişte prinţi.

Mănăstirile Olteniei,
Poartă mereu milostenie,
Chemând oamenii la denie,
Alungându-le din rele.

Cristina ONOIU : Povestea unui suflet

A fost odată ca niciodată,
Un suflet rătăcit prin lume,
Ce sta cu faţa-nlăcrimată
Şi se-ntreba adesea-n sine:

Cine sunt eu, Doamne,
Pe-acest pământ trecător?
Oare nu-s şi eu în lume,
Doar un călător?

Care vrea s-ajungă,
Sus în Casa cea Cerească,
Să se-nchine şi să plângă,
În Cetatea Împărătească.

Vrea să fugă, să alerge
Şi să strige ne-ncetat:
Cheamă-mă, Părinte Sfinte,
Iartă-mă, Te-am supărat!

Strigă adesea şi suspină,
Către Creatorul lui,
Pentru că doar El alină
Suferinţa sufletului.

Vrea să fie liber,
Fără de păcat,
Se simte stingher,
Singur şi alungat.

Vrea doar ca să spună:
Te iubesc, Părinte,
Vreau să fiu cu Tine,
Vreau la Tine Sfinte.

Dar a lui inimă
Simte suferiţa,
Simte despărţirea
Din toata fiinţa.

Glasul lui din depărtare
Se aude cum susupină,
Vrea sa aibă alinare
Şi strigă către lumină:

Cine sunt eu, Doamne?
Ce-ai de gând cu mine?
Mai am eu nădejde
Să mă-ntorc la tine?

Mai am eu nădejde,
C- o să mă primeşti,
Şi să vin la Tine
În locuri cereşti!

Ce-o să fac, Părinte,
Eu, la judecată,
Când va fi de faţă
Lumea-ntreagă toată?

O să sper, Iisuse,
Că o să mă ierţi
Şi cu vorbe dulci,
Tu o să mă cerţi.

Pentru că nu vrei
Ca eu să pier.
Tu vrei să mă-ntorc,
Iertare să-Ţi cer.

Amin

Cristina ONOIU : Mama

Primul cuvânt pe care l-am rostit,
Când am venit în lumea asta mare,
Unde totul este prevestit,
Unde totul este o întâmplare,
A fost mama.

Cea mai sfântă şi grea meserie,
Din lumea-aceasta pământească,
Este de a fi mamă timpurie,
Pentru a-ndrepta spre calea cerească,
Îndrepta copii.

Mama a fost cea care,
M-a purtat în pântece de mică,
Şi după nouă luni de aşteptare,
Am venit  în lumea cea făţarnică
Şi trecătoare.

Cea care suferă în această viaţă,
Pe-acest pământ trecător,
Este scumpa mamă, care pe faţă,
Îi curg lacrimile şi iubitor
Ne mângaie.

Au fost nopţi întregi la rând,
Când nu a dormit din cauza mea,
Mă ţinea în braţe plângând,
Gândindu-se care va fi soarta mea
Şi mereu ofta.

O, scumpă mamă, tu eşti mărgăritar,
Tu eşti odor ales de Dumnezeu
Şi-n faţa Sfântului Altar,
Îl rog pe Iisus Hristos ca mereu
Să te protejeze.

Ai ştiut să mă creşti, şi-ţi mulţumesc,
Ai plâns pentru mine când sufeream,
M–ai învăţat ca mereu să urmez
Calea cea bună când deznădăjduiam,
În suferinţi.

Ai avut emoţii când am avut şi eu,
M-ai încurajat când eu plângeam,
Ai fost lângă mine mereu,
Atunci când  nici nu speram,
Nu m-ai părăsit.

Bucură–te mamă dragă
De darurile primite,
Că ai două flori în ogradă,
De  Dumnezeu dăruite,
Ca să fii MAMÃ.

E o mare binecuvântare
Darul cu care te-a învrednicit
Dumnezeu pentru a ta purtare,
Să fii mamă pe  acest pământ, învălmăşit
De rele.

Ai renunţat la toate pentru noi,
Pentru că ne iubeşti necontenit,
Ai face orice să ne scapi din nevoi
Şi viaţa pentru noi ţi-ai jertfit,
Ca să fim fericite.

Eu nu-ţi doresc decât ca Dumnezeu,
Să-ţi împlinească visul dorit,
De-a ne vedea fericite mereu
Şi îndreptate pe drumul dorit,
Spre mântuire.

Claudiu-Nicolae SIMONATI : Manastirile Moldovei

Mănăstirile Moldovei,
De un Ştefan ctitorite,
De Dumnezeu preamărite,
Adună pe credincioşi

Pe păgâni şi păcătoşi,
Să le-arate calea dreaptă
Şi cea binecuvântată,
Ca să nu creadă în rău,

Ci într-unul Dumnezeu
Care-i ajută în toate,
Chiar dacă mai fac păcate
Fiindcă este ca şi-un tată,

Care fiii şi-i mai iartă
Când greşesc iar câteodată.

Claudiu-Nicolae SIMONATI : Sa nu urasti

Omule, cât trăieşti
În lume, să iubeşti
Pe cel de lângă tine,
La rău dar şi la bine.

Să nu mai duşmăneşti,
Sau cumva să urăşti,
Lasă pe fiecare
Cum i-a fost dat ce are.

Chiar dacă vreo ispită
Te pune la-ncercare,
Cu calm şi cu răbdare,
Tu dă-i o nepăsare.

Claudiu-Nicolae SIMONATI : Manastirea dintr-un lemn

Mănăstirea dintr-un lemn,
Pare-o cruce ca de fier,
Poartă credincioşii-n ea
Cu har purtat întrânsa.

Mănăstirea dintr-un lemn,
Parcă te-nalţă la cer,
Faci să ai multă credinţă,
Să asculţi cu biruinţă.

Icoanele-n mănăstire
Parcă-s îngeri păzitori,
Rezolvă orice problemă,
Netrăind într-o dilemă.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31

Viziteaza si dictionarul!

Dictionar Ortodox

  • Themes: