Poezii Ortodoxe

Prin post şi rugăciune
Scăpa-vom de blesteme,
Farmece, lucruri rele,
Ce-au fost puse pe noi,
De vraci şi vrăjitori.

Prin post şi rugăciune
Ne-om curăţa păcatul,
Ce l-am făcut la altul
Când am fost duşi de rău.

Prin post şi rugăciune
Vom depărta ispita,
Ce vine de la lume
De nu fac lucruri bune.

Prin post şi rugăciune,
Fiii lui Dumnezeu,
Fi-vom noi tot mereu
Chiar dacă-om fi la greu.

Te-am căutat mereu,
de când mă ştiu,
în norii ce treceau voios
deasupra mea.
Şi azi te chem
cât nu e prea târziu,
când îi zăresc iar,
încărcaţi de nea.

Te-am căutat mereu,
de când mă ştiu,
în limpezimea apei
de izvor.
Şi azi te chem
cât nu e prea târziu,
când arde-n suflet
necuprinsul dor.

Te-am căutat mereu,
de când mă ştiu,
în raza soarelui
ce îmi zâmbea roşcat.
Şi azi te chem
cât nu e prea târziu,
iubirea mea,
cu sufletul curat!

Maria, mama lui Iisus,
În lume Mântuire a adus,
La credincioşi cu multă bucurie
Şi pe pământ cu har şi fericire.

Sfântă Fecioară preabinecuvântată,
De toţi cinstită şi prealăudată,
Ne-nchinăm ţie ca să ne ajuţi
Pe calea dreaptă mereu să ne aduci.

Am fost floare de măr,
într-o copilărie frumoasă,
prinţesa cu rochia roz.
Treceam într-un docar
printre oameni şi printre cai
visând să devin un măr copt.
Lumea-şi vedea încă de ale sale
când sămânţa mărului
a încolţit miraculos.
Şi, cum Dumnezeu ne împlineşte
mereu visele,
azi, mă regăsesc întreit.
Pe cea mai tânără ramură,
o floare nouă
cântă soarelui de ziua bună.

Înger păzitor,
Nu lăsa la greu,
Slujitorul tău,
Ajută-l mereu.

Înger păzitor,
Du pe drumul drept,
Omul păcătos
Şi lăudăros.

Înger păzitor,
Du spre mântuire,
Şi spre fericire,
Pe cei credincioşi,
Şi care ascultă
A ta-nvăţătură.

Pentru fiecare spin vin să-ţi dau un trandafir!
Pentru fiecare rană o să ning din cer, o mană!

Pentru fiecare clipă, de visare, din cuvânt,
Mă înclin pân la pământ şi mă-nalţ pe o aripă.

Pentru fiecare vis, pe-o undă de dor, trimis
Dăruiesc speranţa mea. Tu să-mi dai inima ta!

Dacă avem credinţă-n suflet,
Nu vom şti de-acela cuget,
Care-n viaţă ne apasă
Netrăind în siguranţă.

Dacă avem credinţă-n suflet,
Peste toate noi om trece,
Necazuri, chinuri şi rele,
Ce nu mai scăpăm de ele.

Dacă avem credinţă-n suflet,
Raiul Sfânt îl vom cunoaşte,
Loc curat făr’de păcate,
Unde-o să-nvăţăm de toate.

Aud cum urcă în mine, o doină.
Vreau să prind trilul silabei rănite
şi devin o rană, un cântec spre cer.
Sărut smerită mâna albită
de zăpezile sufletului.
Mă doare doina zăpezii sufletului tău,
cum doare petala macului smulsă de vântul hain.
Şi rog înaltele izvoare safire
să păzească liniştea sufletului însetat de iubire,
stând de strajă mereu la poarta inimii tale!
Te bucură, de roua iubirii divine,
lăsată sub bolta de inimi senine!

Peste noianul de dureri
Şi mii de suferinţe
S-au ridicat atâtea rugi
Scăldate-n umilinţe.

Prin dragostea ce-ai arătat
De-a pururi pentru om,
Tu Doamne, care ne-ai creat
Ai renunţat la Tron.

Şi-ai coborât să cercetezi
Cu mare mila Ta,
Şi-atâtea lacrimi ai găsit
Că n-ai putut pleca

Şi ai rămas să-i dezrobeşti
Pe cei încătuşaţi
Pe cei rămaşi fără puteri,
Pe cei împovăraţi.

În faţa crucii omeneşti,
Se n-alţă acum o CRUCE
Este un steag al celor drepţi
Ce biruinţă aduce.

Te chem Iisuse ca să vii,
Locaş să-ţi fie al meu suflet,
Te-aştept în nopţile târzii
Ca un copil, cu scâncet.

Imn de mărire să Îţi cânt,
Că m-ai adus la viaţă,
Să mă inunzi de fericire,
Să-mi fii lumină şi povaţă.

Să simt că al Tău sunt pe veci,
Că ţii nespus la mine,
Că vrei în Rai ca să mă duci,
Să fiu mereu cu Tine.

În mintea mea să Te păstrez
Ca pe-o comoară sfântă,
Viaţa mea toată să-mi veghezi,
Să mă fereşti de-osândă.