Ovidiu : Vremea de inceput

Din lista nesfârşită de păcate
Încerc să fug pe cât se poate,
Dar litere şi fraze, ploaie de cuvinte
Îmi cad acum pe ochi şi-n minte.

Mi s-a părut aşa de omenesc
Greşeala, dar şi felul cum greşesc.
De ce nu m-am oprit în clipa de odihnă
Şi mi-am dorit mai mult, dar fără tihnă.

Odată tot ce-i dus nu-l mai întorci,
Ce rupi, cu greu mai poţi să coşi.
Frânturi de rugăminţi au mai rămas
Trezirea suflete, eu nu mă las…

Alăturaţi cu toţii-n rugăciune
Suntem departe şi apropiaţi de tine
Aşa e şi cu acum, e început de drum
Inima sus, pornim spre tot ce-i bun.