Ovidiu : Venit prin perete

Degeaba am strigăt spre infinit,
De nicăieri tu nu auzi chemarea,
nu mai aștept minuni, un singur dor sublim
să vină înspre mine, cu creangă de măslin.

salută-mă prin morse,
Hai! bate-mi în perete,
cu fiecare sunet ce pumnul tău îl scoate,
cu mine ești aici, și-mi dai putere, Doamne.

și știi că ți-aș răspunde,
dar mâinile-s legate
cu pieptul la perete,
ascultă-l tu cum bate.

degeaba-s pumnii strânși,
căci nu mai am putere,
și-n vorbe mi-ai răspunde,
în ceasul învierii.

Salută-mă prin morse,
atât mai vreau și-aștept
să te-ntăreasca Domnul,
poemul l-am bătut cu inima din piept.