Ovidiu : poem mut

ieri m-am visat un mim ce nu ştia mima
aveam mănuşi de pânză, vroiam să fac ceva
şi-am vrut să trag de inimi, căci nu pot altceva
să smulg din toţi un zâmbet, dar nimeni nu zâmbea.

amestecat, am râs, am plâns şi n-am crezut
că fără vb multe, cam nu poţi fi văzut.
fără cuvinte dulci, tu nu mai poţi zâmbi
fără să spargi un “geam”, azi nu mai poţi iubi.

apropele, azi, e cel mai depărtat
şi fie vrem sau nu, e marele păcat
nu ne iubim vrăjmaşii, precum în cărţi e scris
şi alergăm cu toţi … spre locul interzis.

ştiu că e cel mai simplu a spune:nu se simte
cum să-i arăţi că îl iubeşti-fără cuvinte
inimă sus, credinţa poţi învinge
inbratiseaza-l azi şi sigur … va-nţelege.

…………………………………………

acum eu îţi lansez o simplă provocare
fără să spui nimic, fără să-i dai o floare,
arată-i celei dragi, din gesturi mult prea simple
că dragostea e mare, nu-ţi trebuie cuvinte.