- Duhului Sfânt -
Te-am pierdut… cum pierde cerul
Multe stele într-o noapte,
Te-am pierdut, cum pierde timpul
Clipe dulci şi minunate…
Te-am pierdut… cum pierde omul
Rugăciunea, făr’ să ştie…
Te-am pierdut, cum pierde pomul
Câte-o frunză ruginie…
Te-am pierdut…cum pierde marea,
Printre stânci, câte-un val…
Te-am pierdut, cum pierde zarea
Câte-un munte, câte-un deal…
Te-am pierdut… cum pierde omul
Câte-o zi, fără de ştire…
Te-am pierdut, cum pierde dorul
Câte-un drag, câte-o iubire…
Te-am pierdut… cum pierde mintea
Un gând bun, care adună…
Te-am pierdut, cum pierde gura,
Aruncată, o vorbă bună…
Te-am pierdut… din al meu suflet
Bucurie… Nerostită…
Şi-acum plâng… fără răsuflet…
Inima… mi-e pocăită…
Te-am pierdut… Duhule Sfinte,
Vino iar de mă învie!
Nu lăsa, că mă cuprinde
Neagra moarte!… stă să vie…
Te-am pierdut… Dulce Iubire…
Te-am pierdut… Blândă Lumină…
Vino! … Te chem ca pe-un Mire…
Recunosc, c-am fost de vină…
Poezie dedicată Părintelui Teofil Părăian
This entry was posted
on Saturday, February 6th, 2010 at 5:31 am and is filed under Mihaela SLAINA.
You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
Both comments and pings are currently closed.