Maria-Lucia CORNEA : Vesmantul parintelui Arsenie

Ţara Făgăraşului azi se închină
La veşmântul tău părinte ce-i alină,
Ce le mângâie inimile arse de dor
Chemându-te părinte cu iubire şi fior.

Ne este dor să-ţi ascultăm cuvântul
Să ne linişteşti inima şi gândul,
Din norii negri să aduci o rază de soare
La veşmânt venim într-o răsuflare!

Vesmântul tău poartă atâta slujire
Rugăciune de foc si ocrotire,
Poartă lacrimi curate ca cristalul
Tămâia de preţ ce a avut Ardealul.

În el se simte o inimă bătând
Mireasma rugăciunii dogorind,
Se simte pacea, puterea harică
De care lumea oare-i vrednică?