Maria-Lucia CORNEA : Va fi o judecata!

Cândva va fi o judecată
Dreaptă, fără mituire;
Voi fi şi eu acolo odată,
Nu voi putea cere milostivire.

Cum voi putea ca să privesc
Faţa Domnului cea Sfântă ?
Nu voi putea să îndrăznesc
Când faptele mele cuvântă.

Atunci lacrimile nu vor folosi
Nici rugăminţile cu ardoare,
Când eu aici pe-acest pământ
N-am înţeles că sunt călătoare.

Voi da seama de fiece cuvânt
Spus fără băgare de seamă,
De viaţa ce s-a scurs în vânt
De faptele-mi ce o îngaimă.

Când toţi în cer se desfătează
De Maica Sfântă şi de Sfinţi
Şi drepţii toţi se minunează,
Eu să ard în scrâşnetul de dinţi?