Maria-Lucia CORNEA : Uimire
Dacă soarele e atât de luminos,
Cu mult mai luminos eşti Tu;
Dacă acestea contemplăm de jos,
Atunci ce măreţie este acolo sus!
Când toţi în cer Te proslăvesc
Îngeri, Sfinţi şi Mucenici,
Aş vrea şi eu să împletesc
Virtuţi dumnezeieşti de aici.
Când mâna Ta-i pe orice floare,
În orice zâmbet de copil,
În a primăverii dulce boare,
Ajută-mă să fiu docil.
Când vântul bate a credinţă
Şi sălciile-s cu pietate
Când totul e adus spre fiinţă,
Cum să n-avem creştinătate?
Şi în susur de izvoare
Parcă Domnul îţi vorbeşte,
Să fim noi ca piatra oare,
Când apa piatra şlefuieşte?
Cum să cuprinzi nemărginirea
La Sfinte Taine să gândeşti,
Fără să ştii că nemurirea
Se află-n slove biserceşti.