Maria-Lucia CORNEA : Parintelui Teofil

Azi plânge Făgăraşul
Toţi ne tânguim,
La cer primit-a sălaşul
Părintele Teofil.

De azi suntem orfani,
Prin lume bâjbâim
La Sâmbăta de ani
Lumina noi găsim.

Sunt lacrimi prea sărate
Şi inimile-s frânte
Strigăm cu greul în spate:
,,Cui ne laşi Părinte?”

Clopotele sună a jale
Bisericile-s îndoliate
Vin versuri în rafale,
Părintele-I în Cetate?

Chilia Ta Părinte
De acum va fi încuiată,
Şi poveţele-ţi sfinte,
Nu vor avea tăgadă.

În suflet te vom avea
Ca pe o mare visterie,
Şi amintirea Ta pururea
Ca o mare dăruire.