Maria-Lucia CORNEA: Maicuta indurerata

Eşti tristă Maică Sfântă
Şi buzele Tale nu mai cuvântă,
De durerea cea sfâşietoare
Din inima-Ţi cea rugătoare.

Pe Fiul Tău, Soarele Dreptăţii,
Pe Dătătorul Sfânt al Vieţii,
Îl urmezi frântă spre Golgota
Gemând în spate la toată cohorta.

Pieptul îţi tresaltă cu suspin
O, Măicuţă iubită, ce mare chin,
Ce sabie a pătruns în al tău suflet,
Răutatea lumii având trist răsunet.

Pe Fiul Tău îl priveşti pe Cruce
Câtă povară poţi Maică duce!
Aş vrea prin lacrimi să-Ţi şoptesc
,,Şi eu Măicuţa mea Îl iubesc!”

Îl iubesc prea Sfântă Născătoare
Privind la Cruce, cu cutremurare,
Privesc cum pentru al meu păcat
Domnul meu sângele a vărsat.