Maria-Lucia CORNEA : Lacrimile mamei

În memoria lui Liviu Lungoci

Cum pot să mângâi, Doamne, eu
O mamă ce şi-a pierdut copilul,
Cum să-i alin suspinul greu
Şi lacrima amară ca pelinul?

Îmi împletesc cu ea lacrimile grele
Şi mă arde cu foc a ei suferinţă,
Încerc eu păcătoasa să-i arăt o cale
A rugăciunii, a neclintirii în credinţă.

E grea povara, dar trebuie purtată,
Dupa rele, bune ar trebui să mulţumim,
Aşa cum Iov prin grele încercări odată
Ne-a învăţat să răbdăm, să nu cârtim.

Dar lacrimile mamei nu-i dau pace
Şi gândurile triste o împresoară,
Amintirea copilului ce sub cruce zace,
Într-o ţară depărtată, o doboară.

Câtă iubire e într-o inimă de mamă
Şi câtă milă, suferinţă, ea duce,
Icoana Maicii Domnului mă cheamă
Să-I arăt pe Iisus Hristos pe cruce.

Acum Doamne mă rog pentru ea
Mângâi-o Iisuse cum numai Tu ştii,
Şterge-i lacrima mai sărată ca sarea
Că şi-a pierdut unul dintre fii!