Maria-Lucia Cornea: Fără cârtire

In memoria Georgetei B.

Purtând boala fără cârtire
Cu ochi senini ca şi cerul,
Ai îngrămădit în inimă iubire,
Dar te învăluia încet misterul.

Când limba nu putea să lege
Cuvinte ce veneau din umbră,
Zâmbeai aidoma unui rege
Şi alungai partea cea sumbră.

Cu zâmbet şi cu demnitate
Purtai crucea ce ţi s-a dat,
Cu smerenie şi pietate
Priveai cerul ţintuită la pat.

Dar te-ai stins încet, încet
Ca flacăra unei lumânări
Şi ai plecat atât de discret
Ca pasărea ce se înalţă-n zări.

Am fi vrut atâtea  să îţi spunem
Şi  iubirea înapoi să-ţi oferim,
Dar voii Domnului ne supunem
Chiar dacă după tine acum tânjim.