Maria-Lucia CORNEA : Domnul meu

Din această lume nu-mi trebuie nimic
Îl vreau doar atât:”pe Domnul meu!”
Cu El înfloresc ca ramura de finic
La pieptul Lui alerg când mi-e greu.

Cuvintele Lui îmi mângâie auzul
Ca cel mai duios cânt ascultat,
Tot Domnul meu îmi curmă plânsul
Şi mă ridica când sunt în păcat.

Când necazurile mă lovesc cu furie
Şi mă aruncă cu violenţă la pământ,
Iisus îmi dă să beau apa cea vie
Spre Ierusalimul de sus îmi dă avânt.

Nici un om din întreaga lume
Nu poate atât de delicat mângâia,
Nici să şteargă ale rănilor urme
Sau sufletul mort să-l poată învia!