Maria-Lucia CORNEA : Candela arzand

Doamne, să fiu candelă să ard
Cu iubire, trezvie de Tine,
Ca prinos, cel mai scump nard
Să fie al rugii mele cu suspine.

Din Scripturi să mă învrednicesc
Să beau apa slovelor cereşti,
Să fiu însetat şi flămând
De bunătăţile duhovniceşti.

Să tânjesc cu nespus dor
Spre Ţara Cereasca, Stăpâne,
Cu cutremur şi sfios dor
Să-mi fie privirea spre Tine.

Nu pot cuprinde atâta bucurie
Ce-mi reverşi în suflet mereu,
Eşti dulce Iisuse ca mierea aurie
Şi nu mă laşi când totul e greu.