Maria-Lucia CORNEA : Ale Tale, Doamne!
Florile vorbesc despre Tine
În diversitatea de culori,
Şi aştrii ce dispar în zori,
Anotimpuri care pleacă-vine.
Şi susurul izvoarelor pădurii
Ce Iţi şoptesc neîncetata rugă,
Un vis hoinar ce e pe fugă
Spera în idealul nemuririi.
Munţii ce ne străjuiesc
Ca cele mai tari fortăreţe,
Şi brazii ce stau cu nobleţe
Tot măreţia Ta închipuiesc.
Un zbor al păsărilor spre cer
Cu cele două aripi întinse
Vor să atingă zări necuprinse
Spre zbor, spre înalt şi stingher.
Când toate ale Tale Te Slăvesc
Şi fac sfânta ascultare,
Eu păcătoasa de pe Cale
Fără asceză cum să izbutesc?