Ionel CROITORU : timp

Tăcere, atât de-adânc, adânc peste tăcere,
înlanțuit din pragul inimii și-a infinitului durere
ce tainic mișcă gândul, luminii adunând unghere,
… tăcere!, că-n tine Inima, vorbește din a Sa tăcere.

In clipele ce trec prin glasul peste vreme,
ce-i întuneric lumină vezi, de vezi în timp de cruce
și locuri nepătrunse a strigătelor cu durere,
… tăcere!, vorbește Inima, vorbește-n tine cu tăcere.

Moment al minții ridicate-n duh și dincolo de stele
atât în timp, sau clipe răstignite ce lepădate-s la durere,
prin lacrimi vorbe rătăcesc, istorii sfinte și strigătul din ele,
… tăcere!, că-n tine Inima, vorbește pentru a ta vreme.

Poem al sufletului, poem al vieții peste moarte,
durere, timp ce din trecut își caută iar loc aparte,
glas vine peste cruce, glas peste creștini în noapte,
… tăcere!vorbește Inima, străpunsă-n cuie însângerate.