Ionel CROITORU : … mărește-ți timp

nepriceputule, ce-ți duci povara vieții
din brațul maicii până în al tău sfârșit,
mărindu-te pe tine și peste ani cu anii
ori poate-n bogății, tu ‘n suflet ești rănit.

te-ai pus povara lumii celor trecătoare,
în mintea ta grăbindu-te te-ai ostenit
când timpu-ți da îmbrățisări folositoare,
de Dumnezeu, în duh cu voia te-ai lipsit.

de te mărești tu frate ca străin, nu-ți pasă,
ai bucurii crezând că-s ale tale purtatoare,
aduci dreptatea pentru a ta viață născocită
uitând, că mică-i lumea în Palma Atotțiitoare.

mărește-ți timp, în picătura vieții bine dată
dându-ți ocol cunoaște faptele trăite-n tine,
te-ndreaptă de-ai greșit și răul de la toți le iartă,
ca până în sfârșit, prin tine, Dumnezeu fie slăvit.

nu-ți ridica păreri stricate și din plăceri povețe
iar ușurarea minții nu-ți trăi uitare-n conștiință,
cuvântul dat din glasul sfinților spre ascultare
mărește-l ca și timp, ca mântuirea ta ‘n Lumină .

mărește-ți timp, atât cât e nevoie într-un zâmbet
venit în mâna ta, ce altor suflete ca ajutor întinzi
și-n crucea pasului credintă te poartă ca exemplu,
că în Iisus Hristos e totul, e al tău suflet mântuit.