Ion UNTARU : Smerenie

Smerenia din care curge
Taina vieţii demiurge
Dă-mi-o Doamne mie care
Te-am supărat fără-ncetare!

Smereşte-mă ca pe Iov
Cel care Te-a iubit fără istov
Că Tu eşti Viaţă şi Lumină
Iar eu mărunt şi plin de vină;

Trece ziua de amiază
Duhul meu slăbit oftează
Şi aproape de chindie
Veşnic se închină Ţie!

Humă sunt, un strop de glod
Pomul rău şi fără rod,
Mărunt ca bobul de nisip
Căci toate, toate se-nfirip

Într-o dumnezeiască-alcătuire
Şi fără Tine nu e mântuire!