Ioana VOICILA DOBRE : Suflet deschis

Atâtea bogăţii am strâns în ochii blânzi şi părul nins
Dar când furtuna a venit eu o epavă-am devenit!

Căutătorii de comori m-au ocolit de-atâtea ori
Şi, leneşii, au adunat nisipul ce m-a îngropat.

Sunt o epavă prea bogată în aur şi în diamante!
A mea e marea, marea toată la fel şi stâncile înalte!

Văd cum se zbat în zarea strâmtă, cum marea pare prea adâncă…
Îi văd izbindu-se de stâncă şi, orbii, mă ocolesc încă!