Ieslea friguroasă

Mai este loc de-un prunc
Ce vrea ca să se nască?
Mai este cineva
Acum, ca să-l primeasca?

Deși în iesle-i frig,
Zăpada-i înghețată,
El vine iar la noi,
Mai vine încă-odată.

Și iată că Fecioara
În brațe L-a luat,
Cu multă gingășie
Ușor L-a legănat.

La pieptul Ei Îl strânge
Cu dor și cu durere,
Ușor Ea Îi șoptește
Cuvânt de mângâiere.

El speră că în case,
Cu drag Îl vor primi
Și nimeni dintre semeni
Nu-L va mai izgoni.

Umil, El se gândește
Că orice om e bun,
Că nu-L vor duce iarăși
Pe-al Golgotei greu drum.

Dar lângă a lui mamă
Copilul gângurește,
Din visul lui aievea
Acum el se trezește.

Și simte iarași frigul
Din inimi înghețate,
Dar mama-L încălzește
Și-I dă să sugă lapte.