Fotinia : Copacul înflorit

Într-o primăvară
A prins rădăcini
Un copac cu ramuri,
Din cereşti grădini.

An de an de-atunci
Soarele venea,
Mugurii închişi
Larg îi deschidea.

Flori curate, albe
Din muguri ieşeau,
Pomul înverzit
Ele-nveseleau.

Mereu tot aşa
El întinerea,
Iară mai târziu
Multe roade da.

Ca florile albe
Sufletul să-l ai!
Roadele credinţei
Şi tu să le dai!