Ea s-a născut s-aducă
În suflet bucurie,
S-aducă izbăvire
De orişice robie.

S-aducă pace unde
E încă tulburare,
Să poată mijloci
La Dumnezeu iertare.

O, Sfântă pruncă, fie-ţi milă
De tânăr, de bătrân,
De toţi copiii,
De pruncii de la sân

De cei care în lume
Aşteaptă să se nască,
La Dumnezeu tu cere
Ca să ne mântuiască!

Sunt om de sat iar glia îmi prieşte
Cu greutăţi rămase-n bătătura,
Uitându-le şi cea mai grea măsură
Ce scapără-n fiorii de poveste.

Sunt om de aici, cu voi de orişiunde
Mirosul gliei veşnic părinteşti,
Trezeşte amintirile fireşti
Nicicând cu rostul încă de a se ascunde.

Sunt om de aici-îmi cere glia sfântă
Răsfăţ, dureri să le petrec mereu
Aici, cu cerul meu, cu Dumnezeu
Cu bunii mei ce rar de mai cuvântă.

Zâmbiţi la suflet ce zâmbeşte iar
Sau lăcrimaţi, zălog făr’ de măsură ;
Durerea nu e calea înspre ură
Iubirea nu e drum făr’ de hotar.

Precum şi voi, om sunt, lumina-umbră
Văzută de prea mulţi ori poate sumbră.

Mama-n braţe te ţinea
Şi cu lapte te hrănea;
Tatăl tău se minuna
Şi cu drag el te privea.

Domnului i-au mulţumit
Pentru darul ce-au primit.
Cum a fost proorocit,
Tu în lume ai venit

Ca din Tine să se nască,
Pe noi să ne mântuiască,
Hristos-Fiul cel iubit
Ce pentru noi s-a jertfit.

Să le duci repede sus,
Să le spui tu lui Iisus,
Soarele cel făr’ de-apus

Care mult a suferit
Şi a fost chiar răstignit
Căci pe oameni a iubit.

Sabie grea a străpuns
Inima ta sfântă de mamă,
Când , ca un miel la junghire,
A fost dus cel fără de prihană.

În mormânt trei zile a stat,
Dar apoi a înviat
Şi la Cer s-a înălţat.

Când pe cruce se afla,
Deşi greu El pătimea,
Maicii sale s-a rugat,
Fii ai Ei, pe noi ne-a dat.

Iar Ea , cu dragoste multă
Ocroteşte şi ajută
Pe oricine o cinsteşte,
O ascultă şi-o primeşte.

Maică sfântă, Mamă bună,
Dă-ne să fim împreună,
În raiul cel mult dorit,
Lângă Fiul tău iubit!

Deşi la Cer te-ai suit,
Pe noi nu ne-ai părăsit.
Lumea te binecuvântă,
Dulce ea acum îţi cântă.
Rugăciuni în cor,
Se ridică înălţător.

Mamă sfântă, ascultă
Şi o umilă făptură,
Ce e ostilă cu ea însăşi.
Ai milă!
Tu eşti reală
Şi aici pe Pământ.
Ascultă fiecare cuvânt
Ce e rostit cu avânt.

Către tine Fecioară
Ochii-mi lăcrămiază,
Fiinţa mea suferă
Şi buzele murmură…
Tu ştii ce e suferinţa
De mamă.
Ajută-mă!

Maica Domnului aleasă
Cerească împărăteasă
Fiul Tău e Dumnezeu,
Langă Tine e mereu.

El ţi-ascultă ruga Ta
Îndeplinindu-ţi dorinţa
Pe-a lui maică o iubeşte
Şi pururea o slăveşte.

Dacă Ei te vei ruga,
Mila îi vei câştiga.
Omului care-o cinsteşte,
Bucurii ii dăruieşte.

Celor care i se roagă
Îi ajută viaţa-ntreagă
Nicicând nu îi părăseşte,
De necazuri îi fereşte.

Ca prin El s-o mântuiască,
Raiul iar sa-i dăruiască,
Să trăiască-n fericire,
Bunătate şi iubire.

Şi iată că a găsit,
Hristos-Fiu s-a zămislit
Dintr-o fecioară curată,
Smerită, nevinovată.

Prin Ea noi ne-am izbăvit
De păcatul moştenit
De la strămoşul Adam
Al omenescului neam.

Ea de-atunci a devenit
Maica celui preaslăvit,
Maica noastr-a tuturor
Aleasa creştinilor.

Ca o mamă iubitoare
Odihnă deloc nu are,
Al său grabnic ajutor,
Dăruieşte tuturor.

Celui ce o cheamă
Cu multă credinţă
Ea îi împlineşte
Orişice dorinţă.

“- Ajută-mă Maică
Fii îndurătoare,
La tine mă rog
Tu îmi eşti scăpare!”

Ea cu siguranţă
Te va ajuta
Că nemăsurată-i
Bunătatea Sa.

Deşi nu o vezi
Ea din Cer te-ascultă
Şi-ţi va dărui
Bucurie multă.

Iar când vei primi
Al ei ajutor
Mulţumeşte-i,
Eşti dator.

Spune-i că şi tu
De azi înainte
Te vei strădui
Să fii mai cuminte.

Ea iubeşte mult
Copii cuminţi
Ce mereu ascultă
De ai lor părinţi.

Şi în alte zile
Chiar de vesel eşti
Nu uita că fericirea ta
Vine de la Ea.

Ea nespus de mult
Se va bucura
Şi întotdeauna
Te va asculta.

Nici trupul Tău cel Sfânt
Nu a rămas în mormânt;
Tot la Cer a fost suit
Şi de îngeri e slăvit.

Deşi lumea ai lăsat,
Dar pe oameni n-ai uitat
Şi te rogi necontenit
Către Fiul tău iubit.
Fiindcă mult El te iubeşte,
Mereu ruga ţi-o împlineşte.

Cu-ale tale rugăciuni
Fă să fim şi noi mai buni,
Pe oricine să iubim ,
Cât în lume mai trăim.

Din Basarabia răzbate
Ecou de frate pîn’la cer
Iar Prutul inima împarte
In mare jale şi mister.

Din Basarabia se vede
Salutul fratelui cuprins
De dorul sfânt în care crede
Şi de oftat pe veci nestins.

Din Mama Ţară tot răsună
Alt bucium peste plai străbun,
Parcă din ceruri se adună
Şi îngerii cu Tatăl Bun.

Preot iconom stavrofor Radu Botiş