Dorina PADURARU : Veniti pastori

Tăcută valea se cufundă-n noapte
Câte-un lătrat mai sparge vise în satul adormit,
Pe lângă foc ascultă-a turmei şoapte
A mieilor dintâi, păstorul obosit.

În noaptea asta i se pare luna
Mai arzătoare ca oricând pe cer.
Şi vântu-adie-n cântec mai aleasă struna,
Iar florile târzii îmbie ca-n prier…

Şi pare că e dus pe mrejele visării.
Pătrunde lin prin zările de cer;
Aripi îngereşti ca valurile mării
Duios îl poartă spre mister.

Şi cugetă-nţelept că nu i se cuvine,
Să stea cu îngerii la sfat…
Ai aţipit, ce e cu tine?
Trezeşte-te păstor neînsemnat!

O, Doamne, ori văd şi e aievea
Atâţia îngeri Te slăvesc în cor!
– Mergeţi să vedeţi minunea –
Astăzi s-a născut Mântuitor!

Treziţi-vă pastori că cerul ni-i aproape
La Betleem ne cheamă îngerii cântând!
Credeţi-mi ruga, în iesle ne aşteaptă
Păstorul lumii gângurind!

De veacuri ieslea ne vorbeşte-n plide,
Ca şi păstorii-o cântă azi copii-n cor,
Cum în palate aşternuturi moi şi calde
Nu pot ca să primească un Prunc Mântuitor.