Dorina PADURARU : Veneau “Floriile in sat”

S-au spart zăgazuri îngheţate,
Şi mugurii plesnesc în floare,
Fac cuiburi berze cocoţate,
Şi-un dor de veşnicie doare.

Veneau „Floriile” în sat,
Cu haine noi de sărbătoare;
Miros de var şi cuib curat,
Iar la fântână o căldare.

Un glas de rugă se aude-n deal,
Bătăi de clopot tânguind stingher…
Biserica – pe-o zare de cristal
Deschide poarta către Cer.

Copii purtând în braţe flori,
Veneau în braţe la Iisus,
Şi îi cântau „Osana”-n cor,
Ce bucurie de nespus!

Şi postul era sfânt- cerească haină,
Cu panacidă şi colac,
Încununat în Joia cea de Taină,
Când satul tot te ispitea cu cozonac!

Cu-un coş de Paşti, plecând spre casă,
Din deal spre valea-ntunecată,
Părea că-n râuri se revarsă,
Şuvoaie de lumină Înviată!